Hold me tight //JJK//

Capitolul 16

-perspectiva Jungkook-

Imediat ce îi explic fratelui meu situația, acesta se oferă să mă ajute. Mă aduce cu mașina până în fața școlii apoi mă urmează către dormitoarele fetelor.

Urcăm un etaj și străbatem întregul hol până ajungem la camera lui Hayoung. Trag cu urechea, dar nu se auzea nimic. Junghyun mă dă la o parte și bate la ușă. Chiar Hayoung răspunde și deschide ușa. Mă îndepărtez pentru a nu mă vede, dar când aceasta iese să vorbească cu fratele meu mă vede și începe să strige după mine.

Hayoung- Jungkook, știi cine este el?

- Drăguț... Ai fost cu mine împreună și mi-ai cunoscut familia, dar nu ți-l amintești pe fratele meu ..?

Hayoung- Aaaaa... Îmi pare rău, chiar am uitat!

- Lasă asta! Unde e Pimploy?

Hayoung- Pimploy? Nu am vorbit cu ea azi..

- Știu că trebuia să vină la tine, pentru nu știu ce petrecere.

Hayoung- Nu mai fac nicio petrecere. Nu știai?

- Aaaaa, da? Atunci dacă nu faci nicio petrecere, te-ar deranja dacă aș veni pe la tine, știi tu...

Încerc să mă joc cu mintea ei, în așa fel încât să mă lase să intru în cameră. Imediat ce hyung își dă seama, urmează firul și zice:

Junghyun- Doamne, luați-vă o cameră! Eu plec dacă nu e ceva important.

Acesta se preface că pleacă dar rămâne pe scări, așteptând semnalul meu.

- Știu că ai așteptat mult asta!

Hayoung- Stai, tu vorbești serios acum?

- Oare? Am rămas același Jungkook, nu m-am schimbat, crezi că o fată ca aia poate să mă înmoaie?

Hayoung- Adică, noi...

- Da!

O iau de mână, deschizând ușa o împing în perete și îi șoptesc la ureche:

- De cât timp așteptam asta!

O trag după mine și o arunc pe pat. Mă pun deasupra ei, încercând să îi atrag atenția în timp ce încercam să găsesc o urmă care m-ar putea duce la Pimploy.

În dreapta era un scaun cu niște frânghii tăiate, iar unele lucruri de pe birou erau pe jos. Când fata mă trage mai aproape de ea să mă sărute încep să strig:

- ACUM!

În mai puțin de cinci secunde hyung urmat de toată gașca intră în cameră și caută în fiecare cameră. În bucătărie erau niște fete, iar ușa de la baie era închisă.

- Sparge-o!

Jin hyung începe să dea cu piciorul în ușă, până aceasta cedează și cade. Acolo erau doi băieți care o țineau legată pe Pimploy. Rapid cei doi băieți sunt puși la pământ, apoi Pimploy este eliberată.

Mă dau jos din pat și o iau în brațe, sărutând-o. În jurul nostru se auzeau exclamații, iar pe fundal se auzeau sirenele mașinilor de poliție.

- De astăzi nu mai scapi!

Imediat ce poliția vine și ne ia declarațiile cu toate antecedentele lui Hayoung, aceasta este arestată.

-perspectiva Pimploy-

După ce depunem plângerea la secția de poliție, suntem liberi să plecăm acasă. Băieții și fratele lui Jungkook își iau la revedere de noi, lăsându-ne singuri.

Jungkook- Într-un final am câștigat!

- Credeam că nu se mai termină.. Cu toate că îmi este milă de ce i se va întâmpla ei...

Jungkook- A scăpat ușor doar cu o amendă și că a fost trimisă la școala de corecție!

- Mă simt rău pentru ea, dar merită. Cum am putut să cred în ea?

Jungkook- Vezi! Acum trebuie să zici cuvintele magice!

- Nu o să zic asta!

Jungkook- Ooooo, ba da! Te-am ajutat întotdeauna, așa că merit să aud asta doar o singură dată.

- Bine, bine, ai avut dreptate... Trebuia să te ascult... Îmi pare rău...

Jungkook- Hehe! Asta voiam să aud, hai acasă.

În această seară am rămas la el în apartament și am făcut multe lucruri pe care nu am putut să le facem ca un cuplu. Am gătit împreună și am aruncat mâncarea pentru că se arsesez așa că am mâncat ramen, apoi ne-am uitat la un film îmbrățișați.

Tocmai ce s-a terminat filmul și eu ar trebui să îi dau vestea.. Dar nu vreau să se supere, așa că mai aștept puțin. Mă ia în brațe și se uită în ochii mei.

Jungkook- De acum putem fi liniștiți! Nimeni nu se mai ia de noi, lumea ne va accepta mai bine ca și cuplu.

- Știu, așteptam momentul acesta de mult timp..

Jungkook- O să facem atât de multe lucruri de acum înainte! Va fi perfect!

- Da....

Brunetul îmi ia fața în mâinile lui și se apropie. Mă apropii încercând să nu las lacrimile să curgă, apoi îl sărut. Ne despărțim din sărut și ne așezăm pe pat. Îi ciufulesc bretonul și îi zâmbesc în timp ce îmi șterg rapid lacrimă care mi cădea ușor pe obraz.

Jungkook- S-a întâmplat ceva? Ești bine?

- Ce? Aaaaa... Da, sunt bine!

Jungkook- Vrei să îmi spui ceva?

- Nu... Ok, ba da, vreau...

Jungkook- Spune..

Își pune mâna după umerii mei și se uită la mine nedumerit, așteptând să zic ceva.

- Știi tu, semestrul e pe sfârșite... Și eu ar trebui...

Jungkook- Nu zice asta! Sunt conștient că asta se va întâmpla, dar nu zice... Știm amândoi că o să trebuiască să pleci, dar nu îmi aminti, vreau să avem mult timp să facem chestii ca un cuplu!

- Da, știu, dar îmi e frică că după ce voi pleca ne vom..—

Jungkook- Nu ne vom despărți! La anul poți să depui cerere din nou la schimbul de experiență și să te întorci, dacă nu, oricum o să facem cumva să meargă!

În timp ce acesta vorbea, lacrimile își făcuseră apariția și nu se opreau. Înseamnă foarte mult pentru mine și nu vreau să îl pierd..

Jungkook- Nu te voi lăsa! Te iubesc... Ești prima care m-a făcut cu adevărat să simt iubirea...