Hold me tight //JJK//

Capitolul 8

Îmi deschid încet ochii și caut telefonul a cărui alarmă sună incontinuu. Era sâmbătă, cum de suna alarma? Mă uit pe noptiera din dreapta mea și văd telefonul care vibra de zor. Îl ridic și îi opresc alarma apoi mă pun din nou în pat. Ațipesc cinci minute apoi o atingere ușoară mă trezește. Trag cu ochiul și o văd pe Pimploy care așeza mai bine pătura pe mine. O prind de mână și o întreb cum se simte. Fata nu îmi zice nimic, doar își lasă privirea în jos și văd cum o lacrimă îi curge pe obraz.

- Ești bine? Ce s-a întâmplat?

Pimploy- Nimic.... Doar.. Îți mulțumesc. Dacă nu ai fi venit la timp cine știe ce se întâmpla... M-am pus pe capul tău de când am ajuns aici. Nicio zi nu a trecut fără să fi avut un incident cu Hayoung.. Ai fost implicat în tot haosul ăsta. Îmi pare rău!

Fata se ridică și își ia pantofii apoi iese pe ușă suspinând.

- Yaaaa! Unde te duci?

Mă ridic din pat și alerg după ea prinzand-o de umăr.

- Nu trebuie să îți pară rău! Ce am hotărât noi?

Pimploy- Că vei fi întotdeauna lângă mine...

- Exact, nu trebuie să îmi mulțumești sau să îți pară rău. Vom trece peste asta repede. Hai, vino înapoi.

O prind de mână și încep să o trag după mine până în cameră.

- Vei sta aici până când va fi rezolvată problema cu camera ta, am vorbit cu administratorul și a zis că se va rezolva cât de repede posibil.

Pimploy- Dar, sunt aici de două zile.. Și în ambele zile ai avut probleme din cauza mea aici... Este în regulă.. Pot să stau la Mirae.

- Uite, zic în timp ce o așez pe pat, Mirae este o fată bună și este și prietena ta, dar în ultimul timp a avut tot felul de incidente când trebuia să plece. Nu poți rămâne singură, adică ai văzut ce se întâmplă dacă rămâi singură. Și nu da vina pe tine, nu tu îmi faci probleme, ci Hayoung.

Pimploy- Dar aici te voi deranja... Adică este doar un pat, o baie, un birou....

- Puteam să dormim împreună, dacă nu pot să dorm pe jos, folosim baia pe rând și mai avem și masa din bucătărie unde poate unul dintre noi să stea și să învețe. Nu este atât de greu dacă te gândești.

Pimploy- Te voi deranja...

- Atâta timp cât ești ok și nu ți se întâmplă ceva, nu va fi niciun deranj. Adică, uită-te la mine, la fața mea. Când stai singură va fi un deranj, deci te rog să mă asculți...

Pimploy- Dacă asta înseamnă că nu o să mai fi implicat în conflictele cu Hayoung, sunt de acord.

- Perfect! zic și schițez un mic zâmbet.

Pimploy- Mă duc să îmi fac un duș atunci... Revin imediat.

Imediat ce fata intră în baie, mă las pe spate căzând pe pat, încep să zâmbesc incontrolabil. Chiar începusem să simt ceva pentru ea cu adevărat. Nu este ca alte fete. Îi pasă de persoanele din jur, este delicată, este timidă ceea ce o face să fie foarte drăguță și în plus, are grijă de mine. Chiar dacă aici eu ar trebui să am grijă de ea, întotdeauna se asigură că tot ce fac pentru ea nu implică vreun disconfort sau vreo neplăcere.

"Ok, știu că ești entuziasmat că o să stai cu ea, dar nici să nu îți treacă prin cap să faci ceva! Ai grijă de ea!"

După ce repet cuvintele de câteva ori în cap, mă ridic și duc valiza pe care am luat-o din camera ei după "atacul păianjenilor" în fața băii.

"Nici măcar nu și-a despachetat toate valizele... Ce leneșă"

Încep să râd, apoi când aud că dușul se oprește sar în pat și mă fac că sunt ocupat uitându-mă pe telefon. Îmi aud numele strigat, așa că mă ridic și mă duc lângă ușa băii.

-Da?

Pimploy- Ai cumva un tricou vechi pe care nu îl mai folosești? Nu am haine....

- Dar ți-am adus va-... Da, am! Imediat!

Iau valiza de lângă ușă și o ascund după dulap, apoi caut prin șifonier ceva lejer. Găsesc un tricou lung și alb și o pereche de pantaloni trei sferturi negri. Deschid ușa de la baie și îmi pun mâna la ochi. Fac un pas înăuntru și așez hainele lângă chiuvetă apoi ies fără să fac vreun sunet. Mă pun pe pat și o aștept să iasă.

Trece timpul, și iar trece și fata nu mai iese din baie. S-o fi întâmplat ceva?

- Pimploy-ssi?

Mă ridic rapid și bat în ușa de la baie, dar fata nu răspunde.

- Pimploy! Ești bine? Uite, o să intru în 1, 2, 3...!

Deschid ușa și întru cu ochii închiși.

- Ești aici?

Fac doi pași și se aude ceva din stânga mea.

- O să îmi dau mâna de la ochi, deci ai face bine să fi îmbrăcată!

Îmi descopăr ochii și o văd pe fată care stătea pe jos, plângând. Era doar în prosopul de baie, iar hainele pe care i le dădusem erau căzute pe jos.

- Pimploy, ce mai e? De ce plângi?

Bruneta îmi arată un loc vânat de pe gât, apoi își dă puțin în jos prosopul și avea pe spate niște urme de unghii. Dacă te uitai bine la ea, era plină de vânătăi.

Pimploy- Nu mai vreau să stau aici! Vreau înapoi acasă! A trecut doar o săptămână și sunt așa... Nu s-ar fi întâmplat asta niciodată în Thailanda, zice în timp ce lacrimile îi inundă la propriu fața.

Se apropie de mine și mă ia în brațe. Măresc ochii când fac contact cu pielea ei. Mă strângea în brațe și avea capul cufundat în pieptul meu.

Pimploy- Ți-am creat doar probleme. Sunt o problemă pentru tine. În fiecare zi stai după mine și ai grijă să nu mi se întâmple ceva. Voiam să demonstrez că pot să am grijă singură de mine, dar nu pot ... Acum chiar dacă am vânătăi și tu la fel, de abia aștept momentul în care să vi și să mă salvezi. De aceea nu puteam să fiu tare și dură cu mine.. Din cauza ta. Ești prima persoană care face atât de multe pentru mine.

Fata își ridică capul și facem contact vizual pentru câteva secunde în care liniștea predomina, apoi își cufundă din nou capul în pieptul meu și strânge materialul tricoul și spune încet.

Pimploy- Te plac...

A/N
Am revenit*sunet de tobe* YAAYYYYYY! Este foarte greu pentru mine să scriu capitole pe bandă deci sper să mă înțelegeți și sper să vă placă munca mea. Enjoy UwU 🍡❣️🍭