Left me Burn ▪Camren▪

26. Niciun sentiment

Bipăiturile enervante ale unui aparat și niște suspinături m-au făcut să mă trezesc, deși chiar nu puteam să deschid ochii din cauza durerii.
Unde eram? De ce capul meu și mâna mea mă dureau îngrozitor?
Simt cum o pereche de mâini se așează pe corpul meu, mângâind atent, cu răbdare.

Mi-am deschis ochii cu grijă și cu greu, doar ca să văd că în fața mea se aflase Lauren, cu lacrimi în ochi.

-Camila !
Vocea sa entuziasmată se auzi. Își șterge lacrimile rapid apoi așteaptă să spun ceva.

-Ce s-a întâmplat?
Îmi duc eu mâna dreaptă la cap, pentru că stânga era într-un ghips, și durea ca naiba.

-Ai vrut să te sinucizi....

Deci acum totul avea sens, acum îmi amintisem totul. Am încercat să o fac doar din cauza ei și din cauza a ce îmi făcuse ea...
Mă uit pentru un moment la emeraldele sale și trag aer în piept.

-De ce o persoană atât de frumoasă ca tine trebuie să fie atât de crudă? De ce ochii tăi nemaivăzuți nu sunt blânzi? De ce eu trebuie să suport toate astea?
Spun eu. Vocea mea era răgușită și tremurândă.
Îi dau o șuviță de păr de pe față, apoi îmi lipesc fruntea de a ei. Oare mai aveam sentimente față de ea? Oare chiar am putut să uit totul acum, dar în ăia 2 ani nu?

Îmi lipesc ușor buzele de ale ei, pentru un sărut lent. Da, simțisem ceva, dar nu a fost nimic ca în trecut.

-Îmi pare rău pentru tot, pot îndrepta lucrurile Camz doar lasă-mă să-----

-E ok Lauren, te-am iertat dar rămânem prietene, ok?
O întrerup eu, apoi îmi pun din nou capul pe pernă. Eram mult prea obosită.

-P-poftim?
Se bâlbâi ea, punându-și mâinile pe față.
-Am omorât pe cineva pentru tine Camila...

-Ei bine și pe mine mă poți omorî, de fapt... eu am vrut să mă omor din cauza ta, Lauren.

-Dar am spus că pot repara totul Karlita, eu te iubesc și nu pot să las toate astea așa.
Am început să râd la porecla ei drăguță "Karlita". Poate chiar o mai iubeam, dar puteam trece peste.

-Iar eu am spus că te-am iertat și rămânem prietene. Putem ieși în oraș, prin cluburi sau oriunde altundeva. Desigur, dacă nu ai să mă violezi și agresezi din nou.
Pufnesc eu, apoi îi fac un semn să iasă din cameră, închizându-mi ochii și vrând să dorm.

Sper să nu mai plângă, pentru că mi se rupe inima. Îmi pare rău că ea a făcut o dragoste de atâția să se transforme într-o... milă?