Căderea lui Lilith - „Păcatul strămoșesc" Volumul II

VIII: Aripile iubirii

De obicei, atunci când iubim, simțim că plutim, că toată lumea este a noastră. Această stare de levitare era vizibilă și la Lilith Aeron, sora contelui de Castlebythe, când ajunsese aproape în fugă în grădini.

Clay o văzuse.

Stătea singur, privind luna și amintindu-și, când un lucru dubios se întâmplase: mai venise și altcineva pentru a-și aminti. Sprintenă, o pradă ușoară pentru orice bărbat beat și dezorientat, pentru un crai ca Upperton, Lilith respirase sacadat. Observase cum îi lipseau câțiva milimetrii și s-ar fi ridicat de la sol, plutind ca o prostuță îndrăgostită spre cer.

Nu. Clay nu o putea lăsa să facă așa ceva, pentru că mai bine decât ea el cunoștea istoria ducelui de Queensberry. Îl îngrijorase această alianță din momentul în care, în trecere fiind, îl văzuse pe scumpul său „prieten" urcând în trăsură alături de Lilith. Din cercurile în care se învârteau auzise că Serena era din nou disponibilă. Mulți chiar glumeau pe seama reputației ducelui în raport cu tânăra lui pupilă și era păcat. Maxfield nu voia să vadă o făptură atât de dumnezeaiscă ispitită de un Diavol fără inimă ca Lucian.

Lilith tresări în fața cuvintelor sale. Nu se ridică de pe banchetă, pentru a nu o speria, luând-o în direcția opusă. Avea efectul ăsta asupra oamenilor; puțini fuseseră cei care trecuseră peste fizicul său hărpăreț.

— Mă scuzați?, o auzi întrebând precaută.

Clay își pocni degetele și continuă:

— Ceea ce pare a fi între dumneata și duce, domnișoară, nu este nimic altceva decât o pasiune de moment.

— Mă... mă tem că nu înțeleg...

Pălise. Probabil că se gândea că dorea să îi afecteze reputația. Nu. Maxfield nu avea resentimente.

— Ba cred că înțelegeți foarte bine ceea ce vă spun.

Fata părea și mai înfricoșată.

— N...nu...

— Este vorba de motivul pentru care ați venit în grădină.

Pregătindu-se ca pentru o bătălie, Lilith își strânse pumnii, își semeți pieptul și zise:

— Am venit ca să iau o gură de aer.

— Hmm... O studie un moment. Era atât de tânără, încât avea impresia că nu va înțelege ceea ce avea de zis decât mult prea târziu, când lucrurile vor fi deja terminate. Atunci, mi-ar plăcea să discutăm despre tutorele dumitale, despre lord Queensberry.

Neschițând niciun gest, Clay își continuă teoria cu multă blândețe:

— Îl cunosc pe acest bărbat – cu care nu mă înțeleg – de ceva timp. Pot doar să-ți spun, fără a îți compromite educația, că Lucian este poate cel mai rău bărbat din Înalta Societate.

— Cred că mă văd obligată să vă opresc, domnule!, zise mândră ea. Jigniți un bărbat important din această structură.

— Nu îl jignesc. Spun adevărul. De când îl cunosc eu, a făcut numai deservicii femeilor sub forma serviciilor pasionale, ca să le numesc astfel. A fost cu multe doamne și, mă tem, că în această seară te-a adăugat la lista micuțelor care s-au îndrăgostit de el.

— Vă înșelați!

— În legătura cu lista sau cu dragostea?

Tăcere. Este greu să convingi un bolnav că mai are câteva zile de trăit. Mulți nu acceptă. Alții se revoltă, încercând să găsească remediul. Să deschidă ochii unei persoane care adora sub forma dezgustului comportamentul lui Lucian și toată ființa lui era cea mai dificilă sarcină. Atunci, îl blestemă și pe duce că îi făcea asta unei ființe neîntinate spiritual. Nu se îndoia că, dacă ar fi fost mai în vârstă, cu mai multă experiență, Lilith i-ar fi făcut față șarpelui, dar acum nu avea cum să țină piept farmecului său izbitor.