Căderea lui Lilith - „Păcatul strămoșesc" Volumul II

XXXII: Neînțelegeri pe ringul de dans

Jumătate din garderobă era gata, așa cum o anunțase doamna Trosou în acea dimineață, în ziua în care trebuia să participe la balul contesei de Aberdeen.

Cu adevărat simți o bucurie nespusă observând stofele fine. Lucian nu zise însă nimic. Păru agitat încă de la primele ore ale zilei. Îl întrebase care era motivul neliniștii lui, dar nu funcționă nicidecum astfel. Rămase încordat, închis în dormitor, până când Lilith urcase alături de Clara pentru a se pregăti de bal.

Îl simțea ca fiind primul ei bal, balul de debut. Agitația o cuprinsese și, atunci când îmbrăcă materialele fine, pielea i se furnică, apăru ca de găină și tremură. Până și Clara arăta încântată de schimbul stilului. Croitoreasa trimisese două rochii de bal și majoritatea hainelor de casă, având ca în decursul săptămânii să livreze restul materialelor și accesoriilor. Albă, cu volănașe și dantelă, era străbătută de un fir auriu discret pe fiecare pliu. Mânecile erau pe cât de strânse, pe atât de lejere de la jumătatea brațului, fiind făcute dintr-un material atât de vaporos încât nu păreau deloc practice. Nimic din ținuta ei nu conținea criteriul pragmatismului, căci trandafirii dispuși rozi dispuși în jurul decolteului erau frumoși, pălăria mult prea largă pentru a putea fi purtată în viața de zi cu zi. Avea impresia că pășea pe perne de fiecare dată când călca pe noii ei pantofi.

În timp ce i se aranja părul cu fierul pentru răsucit, Lilith se întrebă de ce renunțase la luxul unei garderobe care să îi pună în evidență silueta. Apoi, privindu-se în oglindă, își dădu seama că arăta indecent, atrăgător...

Își trase mănușile și zâmbi în direcția Clarei, care era vizibil mișcată de frumsețea stăpânei sale.

Nu știa nici de ce avea emoții în a fi privită de Lucian. Sigur că o mai văzuse în astfel de ținute, dar i se părea de-a dreptul ceremonios să se știe afișată astfel. Avea tenul prea roșiatic? Fața nu trebuia să fie îmbujorată, dar Lilith renunțase la pudră demult. Înghiți în sec și zâmbi timidă spre bărbatul care o aștepta pe scaunul de la birou.

Inima i-o luă involuntar la galop când, ridicându-se, Lucian se apropie de ea și aproape că se topi la picioarele ei privind-o. Mâinile i se odihniră pe umerii pe jumătate goi și, privindu-i sânii, murmură:

— Doamna Trousou a făcu o treabă excelentă! Arăți minunat, Lilith. Poate prea minunat, adăugă gânditor, de parcă regreta alegerea în materie de rochie.

Se îmbujoră și expiră, încercând să se calmeze.

— Mergem?, redeveni acesta serios.

Lilith aprobă și oftă, sprijinindu-se de brațul lui și fiind condusă spre trădură.

*

— Cum de ți-ai dat seama că Lucy este însărcinată?, întrebă ducesa în spațiul trăsurii, atunci când îl găsi pe Lucian ciudat de tăcut.

Bărbatul scotea ceasul de buzunar la intervale regulate și îl verifica, apoi trăgea agitat de lavalieră și expira în cămașa parcă prea mică pentru a-i ascunde plinătatea mușchilor. Lilith se găsea chiar geloasă, căci știa că majoritatea femeilor doreau să îi vâneze soțul. Nu ar fi trebuit să o deranjeze, din moment ce toată șarada cuplului perfect se va fi încheiat în noiembrie, dar se întâmpla. O altă femeie care să râdă, să ofteze, să îi strige numele și să primească atenția lui... Gândul acesta o făcuse aseară să adoarmă foarte greu, în ciuda calmantului pe care îl luase.

Își ridică privirea și o privi peste marginile jobenului.

— Avea corpul altfel decât îl știam.