Căderea lui Lilith - „Păcatul strămoșesc" Volumul II

XXIX: Uneori, mamele sunt oribile

Habar nu avea ce o apucase.

Ajunsese acasă și își dăduse seama că era extrem de geloasă pe toate acele fete prostuțe care doreau compania lui Lucian la balul lui Sarah. Serena o enervase și mai tare, chiar dacă i se oferise o replică pe măsură. O deranjase pentru că știa că fusese fosta amantă a ducelui. Cine știe câte lucruri făcuseră împreună și, cel mai dezamăgitor, câte lucruri îi spusese el ei?

Împărtășise cu contesa de Aberdeen anumite aspecte ale copilăriei lui pe care ei nu i le spusese. Chipul îi ardea încă din cauza acestui păcat al invidiei. Trebuia să recunoască gelozia și, mai ales, să vadă dincolo de dorința ei, care lua din ce în ce mai tare contururile unei utopii.

Ceruse să i se pregătească baia, Clara o ajutase cu cămașa și se găsise singură într-un dormitor plin de pafumul lui Lucian.

Avea propriile bănuieli în momentul de față, pe lângă tendințele ei criminale asupra admiratoarelor.

Unu: dacă Alex Upperton era fratele lui Lucian? Orice poveste avea un cât de mic sâmbure de adevăr. Fără foc nu ieșea fum. Dacă era așa, cei doi frați crescuseră împreună fără ca măcar să își dea seama că unul dintre ei era rezultatul unui adulter. Săracul preot Upperton..., Lilith își trecuse mâinile prin păr. Nevoit să crească odrasla altui bărbat, să accepte rușinea. Probabil că de aceea se comportase atât de frumos cu ea, căci propria soție fusese brutalizată de un Queensberry.

Și dacă era așa cum gândea ea, era foarte posibil ca Lucy să se căsătorească din dorința de a sustrage sume de bani de la Lucian, de a-l șantaja cu păcatul părintelui lui.

Se cutremură și se îndreptă spre biroul lui Lucian. Măcinată de gânduri, femeia începu să cotrobăie prin lucrurile persoanale ale bărbatului. Curiozitatea -un viciu incurabil de-al ei - trebuia să fie cel care o împingea spre astfel de lucruri. Găsi penițe, cerneală și mai multe chitanțe de la diverse cluburi. În cele din urmă, într-un sertăraș, descoperi scrisoarea cu care îl adusese înapoi în Londra.

Oftă, căci aici era și un punct doi.

Citi primele rânduri din nou și din nou, până ce, ridicându-și ochii, coniacul de pe măsuță începu să arate cu adevărat promițător. Gâtul îi era uscat. Știa că era păcat să bei, dar asta îi amintea de seara plăcută în care îl sărutase pe duce. Sigur că asta evoca și respirația alcoolică a lui Lucian în noaptea nunții lor, dar își permitea să ia câteva guri fără să reacționeze prea urât. Puse mâna pe carafă și, negăsind niciun pahar, duse sticla direct la gură.

Soțul ei avea niște gusturi desăvârșite în materie de băuturi. Luă prima gură, tușind la contactul cu tăria coniacului. Era bun. Prima gură conduse la următoarea, în timp ce recitea scrisoarea.

Știa fiecare paragraf pe de rost.

Insistase atât de tare pe problema ei - infertilitatea - încât fusese convinsă că Lucian o va expulza. Să o mai atingă? Nu se așteptase niciodată că va mai vrea sau că ea își va mai dori duritatea gurii lui peste a sa. Era ceva incredibil în asta. Își uni buzele și se întrebă dacă mai era în stare să aducă din nou în discuție subiectul despărțirii după ce totul se va fi terminat între ei. Cât îi va lua lui Lucian să se sature de ea ca de oricare altă amantă pe care o avusese?

Puse scrisoarea înapoi și se ridică ușor clătinat. Golise un sfert din sticlă fără ca măcar să își dea seama. Se lăsă moale în primul pat găsit și își încrucișă picioarele reflectând.