Unghiile roase ale Opheliei

1. ᴇʟ

        Te apucă de încheietură. În ochi îi lucește disperarea.

        — Nu mă lăsa, Ophelia. Nu mă lăsa să mor aici. Promite-mi că n-ai să faci asta. Promite-mi!

        Zâmbești și te întorci cu spatele. Nu îi poți promite. Tu nu promiți nimic. Nimănui.

        Niciodată.

        — Uită-te în ochii mei, Ophelia!

        Tremură din toate încheieturile și îți strigă numele. Vocea lui se răsfrânge nesfârșit în spirală în mintea ta.

        Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia Ophelia

        Cade în genunchi. Chipul îi e sfărâmat de lacrimi. E doar ecou între voi.

        Te întorci să te mai uiți la el ultima dată. Zâmbești și mai larg. Îi faci cu mâna.

        Acum el e un fum risipit la distanță. Haosul din ochii lui e înlocuit de ură.

        Te întorci și pleci. Exact asta ai vrut de la început.

        — Nu te-a învățat nimeni că nu-i politicos să nu te uiți în ochii altora, Ophelia?

        Cuțitul îți țâșnește printre coaste. Mâinile tale sunt acoperite de sânge negru.