INSTINCTUL || pauza

6. Zack

Aseara m-am cazat la un hotel, la cateva orase distanta. Imi strang lucrurile, mananc un sandwich si cobor la receptie sa predau cheia si sa platesc. Ma uit pe harta si ma indrept spre Seattle. Dupa ce iau mai multe autobuze, ajung in sfarsit, spre seara. Intru intr-un hotel de la periferie. Ma intampina o fata draguta de la receptie, iar eu ii cer o camera. Platesc si cand ma intrept spre scari, un baiat inalt ma loveste accidental, in timp ce incearca sa coboare rapid. Eu cad datorita impactului.

Eu: Hei! Ai putea macar sa iti ceri scuze! (Aproape tip.)

El: Ma grabesc! Nu am timp!

Ma enervez, dar vazandu-l iesind renunt la cearta pe care vroiam sa o incep. Venele mele se innegresc si le ascund. Ma ridic si merg in camera mea.

Ma calmez si mainile mele revin la normal. Asta incepe sa ma sperie. Trebuie sa obtin niste raspunsuri cat mai curand. Nu stiu ce mi se intampla. Totul e asa ciudat. Gandurile mele sunt intrerupte atunci cand cad intr-un somn adanc.

....

Aud zgomotul unor pasi pe hol. Ma ridic si ceasul indica ora 1 noaptea. Cine s-ar plimba pe hol la ora asta? Ies din camera si il vad pe acelasi baiat care m-a lovit mai devreme.

El: Ce faci aici?

Eu: Nu pot dormi din cauza pasilor tai.

El: Dar ceilalti pot. (Spune cu o voce aroganta.)

Eu: Ei bine, pe mine mai trezit din somn, si in plus am si cazut din cauza ta mai devreme. Inca nu mi-am primit scuzele.

El: Si nici nu le vei primi. Acum pleaca.

Eu: Sunt cazata aici. Nu am de ce sa plec. O poti face tu, daca nu ma suporti. Si unde te grabeai asa incat nu ai putut sa zici un amarat de 'imi pare rau'?!

El: Nu e treaba ta! Mereu esti asa de enervanta?

Eu: Tu esti mereu asa de grosolan?

El: De ce pui atatea intrebari?

Eu: De ce nu oferi raspunsuri?

El: Cum te cheama?

Eu: De ce as raspunde? Tu nu mi-ai raspuns la nicio intrebare. Si cu siguranta daca ti-as spune, eu tot nu as sti numele tau.

El: Zack.

Eu: Maddy. (Cedez.)

Zack: Ce faci aici oricum, singura? Unde te duci?

Ne-am certat si acum, brusc, ii pasa de mine? Ceva e ciudat.

Eu: Parca nu iti pasa?

Zack: Ai dreptate nu imi pasa. Dar incerc sa fiu amabil. Acum imi raspunzi?

Eu: Forks. (Pufnesc, infranta.)

Zack: Ce??! (Pare foarte surprins.)

Eu: Forks. (Ma repet.)

Zack: Am auzit. Dar e imposibil! Acolo merg si eu. Ce vrei sa faci acolo? Nu e un loc asa placut de vizitat. Nu ar trebui sa mergi! Nu ai ce vedea acolo. Doar copaci si cladiri! Nu veni! (Spune disperat.)

Ce??! Cum sa nu merg? Eu imi caut parintii. Oricum am fugit de acasa deci unde m-as putea duce? Nu am alta alegere. Si de ce incearca sa ma faca sa nu merg? Doar pentru ca ma uraste? Sau probabil locuieste acolo si nu vrea sa fiu prin preajma.

Eu: Nu ma razgandesc! E foarte important pentru mine si nu voi renunta! De ce tot spui sa nu vin? Acolo locuiesti? Vrei sa stai cat mai departe de mine, corect?

Zack: De ce esti asa incapatanata? Nu. Adica da locuiesc acolo. Si vreau sa stai departe de mine, e mai bine asa. Te rog nu veni! (Ma implora. Faptul ca mi-a zis ca vrea sa stau departe de el ma doare. Adica, nu il cunosc.. dar ceva ma atrage cu siguranta la el.. Dar nu pot sa ma indragostesc de el. Cu siguranta ma uraste.)

Eu: Imi caut parintii! Trebuie sa merg acolo!

Zack: Poftim? Parintii tai locuiesc in Forks?! (Pare atat de surprins si panicat.)

Eu: Da. Adica asa cred. Nu ii cunosc.

Zack: Cum adica nu ii cunosti?

Eu: E mai complicat.

Dupa ce ii explic situatia, vad o ingrijorare in ochii lui cenusii atat de intensi incat ma pot pierde in ei.

Zack: As prefera sa nu ma intorc singur acasa... Vrei sa vii cu mine? Te pot ajuta sa ii gasesti.

Eu: Ma pot descurca si singura! Nu vreau mila nimanui! (Chiar vroiam sa merg cu el, dar nu vreau sa creada ca am nevoie de ajutor.)

Zack: Te rog! Nu iti voi face nimic rau! Si nu e mila, Maddy! Dar nu vreau sa fiu singur, ar fi prea plictisitor. Haide, nu mai e asa mult! Daca nu ne grabim, drumul dureaza 2 zile. (Ma implora iar eu cedez. Numele meu suna perfect, rostit de buzele lui rozalii.)

Eu: Fie, dar doar pentru ca nu mi-ar strica niste companie.

Zack: Si stiu drumul mai bine. (Rade.)

Eu: Acum pot sa dorm?

Zack: Bine. Ma duc si eu in camera mea. Asta doar daca nu ma inviti la tine?

Eu: Ok.. Mai incet. Am zis ca merg cu tine, nu ca ma culc cu tine.

Zack: Eu ma refeream doar sa mai vorbim si sa dormim. Dar daca tu te gandesti la prostii.. (Chicoteste.)

Eu: Nu ma gandeam.. (Ma intrerupe.)

Zack: Lasa.. E tarziu culca-te. Vorbim maine.

Eu: Bine. (Si intru in camera mea.)

Ma gandesc la ce s-a intamplat in seara asta. Dar sunt prea obosita, si adorm repede.

Next la 6-8 voturi! :)