INSTINCTUL || pauza

3. Niste raspunsuri

Razele soarelui patrund in camera. Deschid ochii si ma gandesc la ziua de ieri. Oare totul a fost doar un vis? Cu siguranta nu. Ma decid in sfarsit sa merg la baie, imi fac patul si cobor in sufragerie. O vad pe 'mama', care sta pe canapea cu ochii atintiti asupra unei cesti de cafea pe care o tine in mana. 

Eu: Buna dimineata!

Mama: Esti bine?

Eu: Oarecum.. Defapt nu. Vreau sa iti pun niste intrebari.

Mama: Imi era frica de asta. Stiam ca vei pleca atunci cand vei stii. Iti vei cauta parintii naturali. Ma vei abandona.

Eu: Nu as face asta! Tu esti cea care m-a crescut. Esti ca si mama mea. 

Nu vroiam sa plec. Nu, pentru moment. Insa, trebuia sa obtin niste raspunsuri. Vreau sa imi cunosc si parintii biologici. Dar, nu vrea sa ii abandonez pe cei care m-au crescut. 

Eu: Unde m-ati gasit?

Mama: Eu... Eu...

Se aduna tragand aer in piept si spune:

Mama: Eram plecata impreuna cu tatal tau in Washinghton. Am vizitat un mic orasel numit Forks, din vest. Langa acesta era o padure, care se numea Hoh Rainforest. Ne-am plimbat prin padure si te-am gasit pe jos, intr-o scorbura. Ne-a fost teama sa nu te manance un lup, deoarece auzisem ca un vanator vazuse unul de curand. Te-am luat si am plecat de acolo cat mai repede posibil.

Eu: Deci ma abandonasera in padure?

Mama: Da. Defapt nu. Cred ca a fost vina mea.

Eu: Ce vrei sa spui? Stii ceva despre parintii mei?

Mama: Nu. Adica am auzit ca era o familie care a anuntat ca si-a pierdut copilul, ca cineva la furat.. Si e foarte posibil sa fie vorba despre tine. Dar am fost prea geloasa, deoarece eu nu pot face copii si mi-am dorit asa de mult unul. Si cand te-am vazut am crezut ca esti perfecta. Asa ca te-am luat si nu am spus nimanui din acel orasel ce mi s-a intamplat.

Eu: Esti... Esti... Cum ai putut? Nu imi spui ca sunt abandonata.. si apoi imi spui ca mai luat pur si simplu? Adica parintii mei reali ma iubesc? Cum ai putut? Ai fost atat de egoista!

Mama: Maddy.. intelege-ma!

Eu: Ce sa inteleg? Ca totul e doar o minciuna? Nu mersi. Acum trebuie sa ajung la liceu.. 

Plec, trantind usa si intamplarea de aseara se repeta. Aceasta se desprinde de perete si ajunge pe holul de la intrare. Nu imi cer scuze si incep sa fug. Ajung mai devreme decat de obicei la statia de autobuz. Desi de obicei imi lua jumatate de ora, de data asta am ajuns in cateva minute. Am alergat atat de repede incat nu imi venea sa cred. Si nici macar nu obosisem. Totul devine atat de ciudat. 

Gandurile mele sunt intrerupte de autobuzul care opreste in statie si eu ma ridic de pe banca si intru in acesta.

Pareri? :)