cu ochii-nțețoșați
privesc iar spre mare,
am un ciob în mână
și în gând,iertare.
fac o tăietură
văd sângele cum curge
-Nu mă doare,mamă!
Te rog,nu mai plânge!
cade în genunchi,
iar lacrimile-i ard
eu iarăși străpung carnea
și oasele îmi sparg.
-De ce faci asta,fato?!
Vrei să mor și eu?
-Să murim amândouă?
Cel mai frumos clișeu.
mă ține strâns de mâini
și strigă-n disperare
o împing ușor,
iar eu m-arunc în mare.
mă trezesc pe scaun
puțin nedumerită
-Ce s-a întâmplat?
De ce sunt amețită?
-Nu-i nimic,fetiță
Ai obosit de la scris.
Stai liniștită,scumpo
A fost doar un vis.
