Cine zice ce-i urât într-o lume de frumos
Când linistea-i pe moarte,zgomotul e contagios.
Dacă-ți arăt un desen,cu-n suflet ce se frânge,
Ai spune că-i urât ,probabil ai si plânge.
Eu zic că-i frumos ,îți exprimă ceva
Sunt sentimente pure,nu-i o cacealma.
Frumosul ,el în sine,nu-i ceva colosal
E ca o coală albă pictată cu banal.
Multe lucruri,azi,sunt frumoase și-atât.
Nu-ți transmit nimic,o apă și-un pământ.
Frumosul meu e altfel,nu strigă-n gura mare
Ca el e cel mai sfânt,iar restul muritoare.
Frumosul meu e vesel și totuși ține doliu
Nu-i îmbrăcat în alb ca într-un sanatoriu.
Frumosul meu nu-i slab și nu apare-n Vogue
E puțin mai gras și-și ține părul coc .
Explozii de emoții să simți când îl vezi
Sa nu știi ce ai,să te bulversezi.
Cam asta "frumosul" este pentru mine,
Un povestitor cu-n strop de bucurie.
