te cunosc...
te-am mai văzut aici când câmpia era verde,iar soarele ardea.
de ce-ai plecat?
de ce-ai ales asta?
nu mai ai nici ochi,nici urechi,nici gură...
căutai o scurtătură?
acum e mai ușor?
ești orb,surd și mut.
o sa-ți tai și mâna?
sigur nu mai e mult.
a,da,am uitat
nu ai cum să faci asta
fără ea nu poți să scrii,să desenezi
asta te face să simți că trăiești.
Dar cu ce preț?
măcar scapă și de picioare,să nu mai poți merge
oricum din tine,doar praful se poate alege.
ești un om bolnav,dar și tu o știi
nu o să ajungi niciodată cum ai vrea să fii!
regreți că nu ai ochi,urechi și gură
sătul de ce-a adus propria făcătură...
