Viata Elenei

Capitolul 8

- Vino si tu  aici,buzele sale s-au transformat intr-un zambet atat de adorabil, si-a dat jos tricoul in timp ce se apropia de mine.In cateva secunde eram amandoi in pat, nici nu mi-am dat seama cand am ajuns acolo... dar cine se mai gandea la asta in momentul ala...iar dupa ce a stins lumina ,lasand aprinsa doar veioza  care facea o lumina slaba parand mai mult  lumina felinarelor de pe strada,privirea si mintea mea s-au intos la el.Avea o rpivire plina de dorinta,acea privire care mi-a dat fiori si ma facut sa rosesc .Toate miscarile sale fiind ca un joc pe care el era decis sa-l castige. In cateva clipe distanta dintre noi a disparut.

- Unde crezi ca pleci scumpo? Intensitatea vocii sale mi-a dat fori in tot corpul,iar inima mea parca vroia sa iasa din piept.Intinzandu-ma pe pat si sarutandu-ma.Acea privire  imi facea obrajii sa ia foc.Acei ochi albastri ca marea  care ma faceau sa ma pierd in ei  ori de cate oriu ii priveam.

-Va fi totul bine..iti ..promit. Vocea sa atat de calma ma rasigura facandu-ma sa ma simt protejata.

-Mi-e cam frig. Am cu o voce joasa parca nevrand sa trezesc pe cineva..Atunci Denis s-a ridicat mergend spre imendul dulap ce ocupa tot peretele din dormitorul meu si a scos de acolo o paturica pufoasa si foarte calduroasa.

- Atunci hai sub paturica. Dupa afirmatia lui nu am mai stat mult pe ganduri si m-am pus sub patura. Adoram acea patura era atat de moale si calduroasa ...Oricum stiam amandoi ca temperatura ar fi crscut in cateva minute.

-Te iubesc micuto, esti ingerasul meu,esti unicul motiv pentru care eu traiesc.

- Si eu te iubesc..foarte mult si ma bucur ca nu ai patit nimic. I-am spus in soata.

- E totul bine? Ma intrebat putin ingrijorat..

- Da ,de ce sa nu fie?! Esti aici teafar si nevatamat ce as putea sa-mi doresc mai mult?!... Am spus schitand un mic zambet.

- Iti statea atat de bine in camasa mea. Dar  acum  ca te privesc mai bine iti sta mult mai bine fara ea.... 

Ca de obicei nu se putea daca nu facea vreo remarca de genul acesta.

-Mmm.. multumesc...

Ne limitam sa spunem cate ceva numai daca era nevoie pentru  a nu strica  acel moment...

- Te iubesc enrom de mult scumpo,esti micuta mea si promit ca voi avea grija de tine mereu si te voi proteja, nu voi mai permite  sa patesti  ceva.

- Si eu te iubesc scumpule. Si sunt atat de fericita ca esti aici,doar gandul ca te puteam  pierde ma  inspaimanta.Nu vreau s ate pierd.

-Nu se va intampla asta niciodata scumpo doar alaturi de tine vreau sa fiu.

-Heiii ma gadili,inceteaza... Deniiiissss.,,,, termina,..:)))))) Deja nu mai aveam aer la cat am ras din cauza lui ... iar el tot nu termina... simteam nevoia sa iau aer neparat simteam ca ma sufoc de la atata ras.. 

-Hihihi scuze..dar esti atat de dulce si de dragalasa... si pur si simplu minunata.

<< Prospectiva Elenei>>

Era atat de dulce,ma asculta mereu cu interes  tot ceea ce spuneam si  nu ezita niciodata sa glumeasca.Cred ca erau primele ore ale diminetii ,cand am cedat amandoi adorimin imbratisati.

<< Prospectiva lui Denis>>

Dupa cateva ore bune de dormit  m-am trezit pentru ai pregati micul dejun micutei mele,facand un pic de afort datorita ranii care inca mai sangera si schimba bandajul. 

Dupa ce am pregatit micul dejun am mers sa o trezesc. Oh doarme parca era un inger ,am privito pret de cateva minute parca nevrand sa o trezesc..doarmea atat de frumos. Dar totusi am trezito, mi-era dor sa-i aud vocea ei de inger, chiar daca i-am auzit soaptele acum cateva ore.

- Somnorici  trezirea e gata micul dejun? Am spus putin amuzat pentru ca s-a strambat la mine.

-Mmm.. ce ora e?

-Este ora sa te trezesti..:)

- Mmm mbine.. Am spus somnoroasa..

- Te iubesc ingerasul meu scump.

-Si eu te iubesc scumpule.. am spus saindui-i in brate.. 

Cand sa ma ridic din pat a sunat cineva la usa.

- Merg sa deschis.. hmm te astept jis sa luam micul dejun.

- Bine-.. Am coborat din pat si am mers la baie sa ma pregatesc si sa ma aranjez putin,apoi am coborat in bucatarie unde era Moni si Robert.

- Buna somnoroaso . Au spus amandoi la unison putin amuzati.

- Em buna.. am spus schizand un zambet timid pe fata.

-Inca in pijamale sunteti ? A remarcat amuzat Robert.

- Pai abia ne-am trezit. Am spus amandoi o data .. eu cu timidete ,iar Denis ca de obicei fara pic de jena.

-Dar enoua si ceva ceasul.. Replica Robert.

- Hihi sigur au avut altceva de facut decat sa doarma aseara....Spuse Moni incpan sa rada foarte zgomotos. Mda ca de obicei avea chef de glume de dimineata, iar fata mea s-a colorat de un rosu  apris mai ceva ca sangele ce se scurgea prin vene.

- Du-te si i-ati un tricou i-am soptit lui Denis in soapta cat sa auzim doar noi doi ... Avand in vedere ca era doar in pantalonii de trening.

- Vino cu mine... Luandu-a de mana si tragandu-ma dupa el .. mi-am cerut scuze  lui Moni si Robert si le-am spus sa faca ca acasa la ei. Patul era inca intr-o dezordine totala dar ce mai conta important era ca eram impreuna.

- Micuto ma duc sa cumpar niste cafea vin repede bine?

- Bine... ai grija.

- Am. stai linistita.

Nu stiam ce avea in minte Denis fiinca din cate stiam cafea mai era .. . Asa ca am coborat jos in leving  unde era Robert si Moni pentru al intreba pe Robert daca  stie unde e  Denis... adica mai mult ca sigur stia..Iar dupa o multime de rugaminti mi-a spus unde e .. dar cu conditia sa vina si  el cu mine.. iar eu bineinteles ca am acceptat ... nu mai conta ca venea si el importanta era sa stiu unde era Denis.Cand am ajuns Robert mi-a facut semn ca e langa motocileta rosie de peste strada asa ca am mers acolo.

- Eli ce faci tu aici? Ma intrebat Denis confuz si uimit in acelasi timp.

 - Scuze Denis, dar e foarte convingatoare si nu se lasa pana nu obtine ceea ce vrea., Remarca Robert amuzat.

- Trebuie sa-i gasim o iubita... Spuse Denis incepand sa rada .. si sarutandu-ma

-Hei luati-va  o camera...  si plus de asta nu enevoie am deja.

-Eu si Dens am ramas masca  nestiind ce sa spunem.. si ne uitam nedumeriti la el.. asta pana cand a aparut Moni si i-a sarit in brate sarutandul.

-Waw.. voi sunteti impreuna? Am intrebat curioasa..

- Da.. au raspuns amandoi la unison.

-Felicitari frtioare sa va tina. Replica rapid Denis.

- Multumim la fel.. Spus calm Robert.

-Dar de cand? Am intrebat si mai curioasa.

- Pai din misiune. A raspuns rapid Robert foarte mandru ,iar fericirea i se citea pe chip si lui si lui Moni.

- Hmm pai atunci  haide-ti acasa.. trebuie sa sarbatorim. A spus foarte bucurs Denis.