Speciala

I:Toamna

Toamna , acoperită de culori si răcoarea ploilor mărunte ne induce starea cumplita de melancolie . Un anotimp extrem de dificil si instalbil ,mai ales pentru persoanele cu imaginație bogata precum o am eu .
De fiecare data la început lui , copii se trezesc vioi si gata sa asculte toate învățăturile pe care le predau dascăli lor trecuți prin viața .
Asta ar trebui sa spunem , însă noi vedem altfel lucrurile .
Mie imi apar idei ,cum ca o dată cu dezghețul ,ies din ascunzișurile lor întunecate ,umbre reci ce iti zgârie șira spinării Si daca nu ești atent ai putea fi mâncat de viu !

Buna! Sunt Katerine ,am 16 ani  ,parul roscat ,fata palida , ochi albaștri si un caracter extrem de liber ,hotărât si foarte ironic . In toate astea ascunzându-se o imaginatie foarte bogata , care imi va aduce multe probleme . Dar familia si cei din jur sau obișnuit cu nebunia mea caracteristica .
Dupa ce sora mea a plecat la facultate am ramas singura cu parintii mei , care pot fi extrem de protectivi cand vine vorba de cristalul lor roșcat .
Ma trezesc buimacita din somnul agitat , frecandu-mi ochii lipiți pentru a incerca sa vad ora . Ora 6 , chiar cu o ora mai devreme decât cea stabilită .
Îmi fac curaj ,scot nasul din perna si ma ridic lenesa din pat si cam ametita .Intru in baie si observ ca ochii mei sunt schimbati de la albastrul senin al cerului ,la apa inghetata! Îmi scutur fata si o trezesc cu apa rece . Dupa ce înlătur prosopul vad ca totul revenise la normal , se pare ca imaginația mea iar imi joaca feste .
Ma imbrac repede , si fără sa mănânc plec spre stația de autobuz încă amețită de somn .
Pe drum simt o prezenta rece in spatele meu ,insa cand ma întorc nu vad nimic ,asa ca urc in autobuz si ma asez pe scaun ingandurata .
Cum ma uitam pe geam am vazut in departare o umbra ce alerga prin ceata groasa . Rămân blocată , dar tresar când dispare printre copacii întunecați ai padurii .
Ajung in oraș si cobor din autobuz încercând sa imi liniștesc mintea pentru a porni pe drumul către școala învăluit de copaci înalți si garduri cimentate .
Înaintam cu pași mari pentru a ma feri de baltile ce acopereau micuta strada din parc ,dar tot ma împiedic si calc in cea mai mare balta. Atunci , simt o adiere de vant . Se joaca cu parul meu si îmi mângâie fata fina . Am inchis ochii pentru o secunda , am inspirat adânc ,si simt ceva special , ceva profund , ce îmi înviora simțurile . Am deschis ochii si am început sa aud un sunet ciudat înfundat urmat de niste voci soptite pe care nu am reusit sa le inteleg.
Ma uit prin jur , văd ca nu e nimeni decât o cioara ce ma privea sfidătoare de pe o banca. Fac câțiva pași in spate , imi așez ghiozdanul mai bine si plec cu pași grăbiți spre școala .
Ajunsa la scoala i-am salutat pe colegii mei si m-am asezat in banca, pentru ca peste cateva minute incepea ora .
Nu ma puteam concentra asa ca incep sa mâzgalesc ceva la întâmplare pe caiet , cand incep sa simt cum un val rece imi învăluie mâna  . Fara sa ma gandesc imi intorc privirea catre geam , o vibrație in urechea stânga imi face creierul sa se blocheze . Apare iar acea silueta insa mai vag ,in mijlocul terenului de sport acoperit de ceata si apa .
Sunetul ciudat cu vocile care erau mult mai pronuntate dar tot nu puteam sa inteleg ce spun ,ma acaparează luându-mă o durere de cap ingrozitoare . Am cerut voie profesoarei sa ma lase pana la baie repede si fug pana acolo sprijinindu- ma de pereți, si ma duc sa îmi dau cu putina apa pe fata .Uitandu-ma in oglinda ciobita si murdara, am observat ca ochii mei iar erau tulburati si ca imi apareau pete pe fata . Am incercat sa imi calmez respiratia pentru ca ma panicasem putin. Reușesc sa ma calmez  ,după ce îmi spăl mainile cu apa rece .
M-am intors in clasa pana la urma  . Iar colegii mei ma aținteau cu priviri batjocoritoare sau îngrijorate in timp ce profesoara nota nepăsătoare in caietul ei vișiniu .

-Kat , esti bine ?Ma întreabă Rose ingrijorata.

-Da sunt bine !spun in timp ce ma așez in banca .
Nici eu nu credeam ce spuneam , dar nu puteam sa spun ce s-a întâmplat . Era prea ciudat , începeam sa cred ca imi pierdusem mințile  . Putea fi doar închipuirea mea încurajată de Nebunie .
Orele sau terminat normal ,spre usurarea mea . Asa ca plec relaxata spre casa . Cand am ajuns , imediat m-am bagat la un pui de somn fiind încă tulburata de cele întâmplate . Insa nu a durat mult pentru ca m-am trezit tipand , plangand si in intuneric!