Speciala

XXI: Piatra adevarului

Ies încet din camera ca sa nu mă audă nimeni . Incep sa cobor scarile la fel de blând ca o pisica, însă mă împiedic și mă lovesc de balustrada scărilor .

-La naiba ! Cine te-a pus aici ? Înjur eu enervata.

-Sincer eu am pus balustrada !

Mai adaug puține înjurături și mă întorc zambitoare la el.

-Hei ,neata! Pa! Spun repede și cobor scarile grăbită.

-Unde pleci? Ma intreaba el din capul scărilor.

-Acasă! Spun simplu.

-Katerine ,asta e casa ta !

-Tu chiar credeai ,ca dacă am fost la nunta sau ca Alexander își cere scuze ,mă voi întoarce?

-Nu! Am crezut ca te vei întoarce pentru noi!Spune el în timp ce coboară scarile și se opreste la ultima.

-Voi adică prietenii mei sau voi adică tu?

Înaintez apăsat și mă așez încruntata în fata lui cu mainile în sold.

-Noi prietenii tai!

-Danton ,ca prieten al meu ,mă vei lasă să îmi iau propriile decizii! Mama ce ciudat a sunat asta ! Spun amuzata.

El își da ochii peste cap ,trece pe lângă mine și îmi deschide ușa. Zambesc satisfăcută și ies mandra pe usa.

-Cred ca te simți foarte bine în pielea ta nu ?

-Foarte! Spun zambitoare.

Plec fericita din haita si o iau la fuga pana la ferma arsa . Când ajung nu era nimeni ,totul era liniștit și pustiu . Intru în casa ,mă scimb și ies afara sa mă antrenez .

Când trăgeam cu arcul simțeam o vibrație în buzunar. Scot telefonul și răspund repede când văd ca mă suna bunicul.

-Da!

-Katerine ,ce faci ești bine?ma intreaba cu o voce obosita.

-Da mă antrenam ! Tu ești bine ?

-Poți sa vi la mine ?

-Sigur ! Dar ai pățit ceva sau..

-Doar vino repede !ma taie el . Îți trimit adresa .

-Sigur!

Inchide repede și îmi trimite adresa la fel de repede.

Intru repede și mă echipez cu arcul ,tolba și țepușa roșie. După ies din casa și o iau la fuga pana la sosea ca sa pot găsi o mașină care merge spre direcția aia. Cat așteptam văd o mașină neagra strălucitoare cum se îndrepta spre mine. Se opreste în fata mea . Îmi pun mainile în jurul pieptului și iau o pozitie de superioara.

-Prințesa mergi undeva ? Ma intreaba după ce deschide geamul.

-Cum de ai știut ca plec ?

-Am resursele mele ! Hai urca!

Oftez scurt ,deschid portiera și intru la fel cum stăteam afară.

-Deci unde mergem ?

-Ce ,resursele tale nu ti-au spus și asta? Ma stramb eu la el. Aici !ii arat eu pe telefon.

-Bine, sa mergem!

Imi arunc toate în spate și mă așez mai comod ,apoi dau drum la muzica și îmi indrept atentia spre geam.

-Ce e acolo? Intreaba după un timp.

-E laboratorul meu secret unde încerc sa gasesc o cale sa nu mă mai urmărești!