IV: Lacul Urletelor

1.1K 65 1
                                    

Mi-am luat arcul si am plecat tiptil afara.Trebuia sa aflu daca e acelasi lup vazut in padure. Am luat o pozitie pentru a putea trage mai bine cu arcul daca aveam nevoie si am inceput sa merg incet spre partea din spate a grajdurilor de unde se auzise urletul.
Intru precaut si verific fiecare boxa ,nu am gasesc nimic ,insa in boxa lui Wolf am auzit ceva , m-am apropiat ,am deschis usa si eram gata sa trag in orice era acolo.
-Eidăn ? spun eu socata.Ce cauti aici la ora asta ?
-Ăăă...am venit sa vad ce face Wolf!
-La ora asta ?Nu puteai astepta pana maine ?Acum aveai o sageata in piet daca nu imi dadeam seama cine esti!
-Stiu asta ,dar uite in ce stare e !spune el speriat.
-Dar ce i sa intamplat?
Doar atunci am observat ca Wolf era intins si respira greoi.M-am asezat langa el instinctiv, am pus mana pe el ,am închis ochii si mi-am potrivit respirația mea cu a lui . Simt cum o energie urca prin venele mele iar Wolf incepe sa respire normal.Eidăn uitandu-se cu mandrie se aseaza langa mine.
-Uite incepe sa se simta mai bine!
-Da...
-Esti bine ?intreaba el ingrijorat.
-Da .Tu nu ai auzit urletul ?amintindu-mi de ce plecasem din casa.
-Nuuu...
-Eram sigura ca am auzit ! Spun încurcată.
-Poate ai auzit urletele de la Lacul Urletelor , se spune ca e intr-un luminis din zona .
-De unde sti de el? intreb putin socata.
-Parintii mei mi-au povestit,dar tu de unde sti?
-Pai stiu ca suna ciudat dar am avut un cojmar ....si cineva care ma urmarea mi-a spus ca daca ma voi apropia de Lacul Uletelor ma va omora!
-Si inainte de asta nu a omorat pe cineva ?
-Ba da ,de unde sti?
-Pai...
Si atunci a inceput un sunet asurzitor care imi cutremura creierul si imi spargea timpanul.Apoi au inceput vocile care ma faceau sa imi pierd mintile.
-Kat esti bine ?
-Nu auzi ?
-Ce sa aud ?
-Vocile si sunetul care iti taie auzul!!
-Eu nu aud nimic, vrei sa te duc in casa ?
-Nu trebuie sa ies afara !
Ies afara in fuga si ma opresc încremenită cand vad niste ochi roshii in tufisuri . Instinctiv mi-am luat arcul pregatimdu-ma sa trag spre tufisuri ,atunci mi-am auzit numele.
-Kat stai nu te apropia !striga mama speriata.
-Dar trebuie sa aflu ce este ,de fiecare data cand aud acele voci apare cate o umbra!
Mama se uita la mine speriata ,eu uitandu-ma inapoi la acei ochi care iti inghetau sangele in vene ,am vrut sa ma duc spre ei dar se auzi un marait iar apoi o inpuscatura.
-De ce ai facut asta ?il intreb pe tata.
-Cine stie ce era ,trebuia sa il alung !
-De ce nu înțelegeți ca trebuie sa aflu ce mi se intampla? Strig furioasa .
Enervata ca nimeni nu ma intelegea am fugit in casa .Aruncandu-ma incercand sa adorm , însă am stat cu ochii ațintită pe fereastra aproape toata noaptea .
Dimineata m-am trezit ametita ,si cum nu faceam școala in acea zi m-am gândit ca pentru a ma mai linisti sa o iau pe Flinka si sa plec pe de-a lungul drumului principal .
Calaream amețită si absorbită de gânduri încât nu simteam ca eu aveam control asupra directiei spre care ne indreptam,parca ceva ma conducea spre un loc anume .
Calul se oprește brusc si ma dezechilibreze putin încât sa ma trezesc din visare .
Ridic privirea obosita si rămân imghetata cand vad o masina inconjurata de politie .
M-am apropiat cat am putut de ea ca sa vad ce e înăuntrul ei .
O greață si o durere in piept ma năpadeste cand am vazut cadavrele din mașina si cele invaluite in plastic asezate langa .
-Ce s-a intamplat? intreb pe polițistul ce ținea curioșii departe .
-Au fost ucisi niste tineri ! spuse el serios.
-Dar cum au fost ucisi ?
-Capete rupte ,taiate si mutilate ! Cred ca dupa ce au murit au fost atacați de un animal ! Spune el îngândurat .
Ma îndepărtez încă cu privirea ațintită asupra locului crimei , încerc sa ma linistesc si sa inspir adânc aerul umed .
Ma apropii de Flinka  cat sa apuc dârlogii si cand vreau sa încalece simt un fior rece dupa ceafa urmata de o voce șoptită . Imi întorc privirea spre intrarea in padure  si tresar cand vad lupul neobijnuit de mare ce ma privea insistent , însă acesta avea alta culoare ,era de un negru imaculat .Incalec repede si o iau la goana inspre el .
Lupul sta neclintit pentru un moment , apoi se întoarce , se uita la mine si o i-a la fuga de parca ar vrea sa il urmez .Asa am si facut ,am intrat in padure si am inceput sa merg pe urma lui.
Dupa multe minute de tinut dupa el ,am ajuns intr-o parte intunecoasa a padurii ,atunci lupul se opreste brusc si se întoarce spre mine mârâind  .
Ma opresc si eu si cobor de pe Flinka si incep sa ma indrept cu sageata atintita spre el .Atunci am vazut acei ochi rosii dar si ca blana maiestuoasa a lupului incepe sa dispara auzindu-se trosnituri si gemete de durere , in locul ei sa apara pielea alba si corpul de om gol .
Intru in panica si incep sa fac pași mărunți cu spatele înapoi spre Flinka
-Chiar am onoare sa o intalnesc pe printesa Katerina Petrova ,imi pare bine sa te vad atat de aproape!spuse el inganfat dupa ce se ridica in picioare.
-Sunt Pirce nu Petrova si nici printesa nu sunt ,si omule sau ce oi fi tu , pune ceva pe tine sunt prea tanara sa vad asta ! spun eu nedumerita.
-Imi pare bine ca nu esti speriata de ce ai vazut ,inca . Si da,esti o printesa ,esti printesa clanului Petrova!
-Nu stiu despre ce vorbesti ,parinti mei nu sunt de vita regala !Spun eu ținând mâna la ochi.
-Acei oameni dezgustatori nu sunt parintii tai !Parintii tai au fost omorati in lupta dintre clanuri !
-Bine ,cat timp esti gol nu pot sa te iau in serios si cine esti tu sa imi jignesti parintii?spun eu cu mana imca la ochi.
-Eu sunt Danton, am fost ca un fiu pentru tatal tau natural !
-Uite eu nu inteleg ce vrei de la mine !
-Vreau sa te aduc alaturi de poporul tau !spune el cu o privire patrunzatoare.
-Daca tot spui ca esti de partea mea ,de ce tot ce visez se intampla ,de ce aud vocile alea ?
-Tu esti o printesa ,cei de vita regala au anumite daruri !
-Deci asta inseamna ca eu prezic moartea? Oo ce dar incantator.Insa eu tot nu te cred!
-Daca nu ma crezi urmeazama!
Nu stiu cum dar fundul cel chel a devenit paros in câteva minute .
Dupa ceva timp  de mers am ajuns la un luminis unde era un lac în care se scaldau lupi de toate marimile si culorile si cu oameni alaturi de ei ,iar pe celalalt mal al lacului era o casa gigant cu niste culori inchise si in jurul ei mai multe case din lemn de toate marimile.
-Bine ai venit acasa printesa ,acesta este Lacul Urletelor!spuse Danton cu o privire sadica.
Cand toti de acolo mau vazut au inceput sa se apropie de mine si sa se holbeze .
-Bine, nu stiu daca acesta e un alt cosmar ,dar eu o sa plec de aici !
M-am urcat pe Flinka si cand voiam sa plec Danton striga după mine.
-Printesa stiu ca esti speriata dar cand te vei hotara sa vii alaturi de poporul tau doar inchide ochii si urmeazati instinctul!
Atunci am intors capul si i-am dat un indemn Flinkai sa plece .Flinka galopa prin padure indreptandu-se spre casa , eu eram tulburata si prinsă in gandurile mele fara cale de scăpare. Dae asteptam sa ma trezesc din acest vis in orice moment .
Nu stiu cum ,dar am ajuns acasa intr-un sfarsit .Am bagat-o pe Flinka in boxa ei si cand sa plec am dat ochi in ochi cu Eidăn.
-Kat unde ai fost ?Te astept de ore bune!
-Ammm...am fost cu Flinka si ,si...
-Si ce ? Kat esti bine ?ma intreaba el uitandu-se fix in ochii mei de parca ar vrea sa vada ceva in ei.
-Nu stiu ... o calaream pe Flinka si am ajuns la o masina incojurata de politie ,cineva a omorat niste tineri,iar crima era exact cum am visat eu ...si apoi a aparut acel lup de aseara si m-a dus intr-o parte intunecoasa a paduri si acolo s-a transformat in om si...
-Stai asa si ti-a facut ceva ?Cum arata acel om?intreaba el nervos de parca stia despre ce era vorba .
-Era inalt cu o piele alba ,saten deschis si niste ochi foarte rosii!
-Danton !marîie el in soapta.
-De unde sti cum il cheama ?
-Nu stiu ,eu ...eu nu am spus nimic !Si ce ai facut dupa ? spune el panicat.
I-am povestit tot ce se intamplase si ce vazusem ,iar el se enerva din ce in ce mai tare ne putand sa vorbeasca, insa reusi sa scoata cateva vorbe inainte sa plece.
-Te rog sa imi promiti ca nu te vei mai apropia de acea persoana !
-Nu am ascultat pe nimeni pana acum de ce te-as asculta pe tine?
-Katerine te rog !
Ma uit la el lung ,si el de parca intelesese privirea mea ,pleca in fuga.

SpecialaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum