Speciala

IX: Browning

In urma cu 3 zile:
Tresar cand simt apa rece cum face contact cu corpul meu slabit ,deschid ochii cu greutate ,ma uit in jur si vad decat pereti intunecati . Observ ca ma dor mainile ,ma uit in sus si vad ca mainile mele sunt cuprinse de niste catuse ruginite pentru ami impiedica transformarea ,erau urat mirositoare si imi provocau arsuri .Incerc sa le rup insa nu reusec ,imi provoacau mai multa suferinta .
-Hei ,printesa ,daca nu stai linistita o sa ai de suferit!spune el apropiindu-se.
-O sa ai tu de suferit daca te mai apropii! Spun maraind.
-O da! Se apropie de mine si imi da un pumn in stomac si unu in fata.
-Nenorocitule ! Ii scuip in fata sangele din gura .
Se sterge de sange ,vrand sa ma mai loveasca o data insa auzim un glas barbatesc care ma facea sa tremur.
-Mark ce ti-am spus eu despre ospitalitate? Acum ,hai pleaca !Spune sfidator .
-Da sefule !spune el si pleaca cu capul aplecat .
-Buna dimineata raza de soare ! Spune el apropiindu-se de mine cu un bisturiu.
-Unde naiba sunt ?
-Nu nu nu ,aici nu se vorbeste urat!spune cu un zambet larg pe fata.
-Cine esti ? Si de ce mai rapit! Spun maraind lung.
-Ooo ...micuta printesa incepe sa se supere ,ce pacat si eu care vroiam sa fiu o gazda cat mai buna, dar daca nu se poate ,vom proceda altfel! Spune el stergand bisturiul.
-Ce vrei de la mine?
-Vai cat urasc intrebarile , dar pentru tine voi face o exceptie !
El incepe sa puna mana pe fata mea si sa o lase sa curga pana pe gat, eu incep sa marai si sa ma zbat ,ma apuca repede de cap si imi infinge bisturiul atat de tare in gat ca incepuse sa imi dea sangele.
-Tu esti aici sub conducerea mea ,daca nu mi-ai fi de folos ai fi moarta pana acum ,ca toti monstrii din familia Petrova din inaintea ta ! Spune el luand bisturiul de pe gatul meu si apoi ducandu-se la masa ca sa il stearga.
-Noi nu suntem monstrii ,noi suntem Varcolaci!
-Se pare ca nu sti istoria tatalui tau ! Spune cu un zambet ironic.
-Ce treaba ai tu cu tata?
-A fost si el cazat la noi alaturi de multi altii si i-am tratat ca atare!
-Spui ca noi suntem mostri ,dar voi omorati oameni ,sunteti niste criminali! Spun eu zbatandu-ma fara niciun rost.
Cand era gata sa ma omoare ,un strigat sa auzit .
-Stati ,aveti nevoie de ea vie ,altfel nu vor mai veni dupa ea ! Spune fata imbracata in negru si cu un arc agatat de spate .Imi parea cunoscuta.
-Asa e ,mi-am cam pierdut cumpatul ,ai tu grija de oapetele nostru! Spune el plecad.
Rasuflu usurata ,scot un sunet de durere . Aveam vanatai peste tot si o taietura la gat care inca nu se vindecase .
-Macar tu poti sa imi spui ce caut eu aici ?
-Avem nevoie de tine ca sa atragem cele mai puternice fiinte supranaturale!
-Si de ce aveti nevoie de mine?
-Pentru ca tu esti speciala! Spune ea incercand sa imi stearga sangele.
-Dupa cate am patit nu prea cred!
-Ar trebui ,tu esti un varcolac legendar ,toata lumea are nevoie de tine ,mai bine zis de puterea ta !
Ma uit la ea si imi atrage atentia o brosa ciudata ,ma gandesc mai bine si imi dau seama de unde o cunosc.
-Stai ,tu esti cea care m-a rapit ! De ce ai facut asta ?
-De cand ma stiu trebuie sa indeplinec ordinele pe care le primesc ,chiar daca nu imi plac!
-Ai crescut aici?
-Nu , am crescut la un orfelinat ,am avut o viata foarte grea si Tod m-a luat si m-a facut ceea ce sunt acum ,un vanator!
-Da ,nici viata mea nu a fost prea buna cu mine in ultimul timp!
-Credema ca tot ce ai patit pana acum nu se compara cu ce vei pati aici!
-De ce imi spui toate astea , ca sa ma chinui mai tare?
-Nu, ca sa sti la ce sa te astepti ! Tod e un om nemilos care obtine mereu ce vrea !
-Dar de la mine ce ar putea afla ,eu debea am intrat in lumea supranaturalui !
-Despre familia ta ,o anume cheie!
-Nu stiu nimic de asta ,eu debea stiu cum ii cheama pe adevaratii mei parinti ! Spun nervoasa.
-Nu conteaza el tot va afla!
Dintr-o data se aude usa cum se deschide ,il vad pe Tod cum intra elegant imbracat intr-un costum negru si cu o privire sfidatoare ,atunci fata cu care am stat se da inapoi . Tod intra ,se apropie de mine cu un scaun si se aseaza pe el in fata mea.
-Deci, Katerine ca sederea ta aici sa fie cat mai confortabila ,trebuie sa ma ajuti sa gasesc ceva foarte important pentru mine, o cheie veche si aurie a mamei tale !
-Chiar daca nu stiu unde e tot nu te voi ajuta! Spun maraind.
-Eu am vrut calea usoara pentru tine ,dar daca nu vrei o sa folosim calea cea grea ,si eu care spuneam ca nu am nevoie de asta!
Ma uit lung la el ,il vad cum se intoarce si scoate dintr-o galeata plina cu jar o ranga inrosita in varf ,cand vad ca se apropie de mine imi scot coldi pentru al indepata ,insa nu reusec.El imi lipeste de picior ranga topindumi pantalonii. Cand fierul inrosit face contact cu pielea am inceput sa urlu atat de tare incat credeam ca imi voi sparge timpanul .
-Ce spui ,ma vei ajuta!
-Ai vrea tu!
Spun abea rasufland.
El atunci ma apuca de cap si imi infinge ranga aproape de inima , cand credeam ca ma va omora ,rasuceste ranga si o scoate repede,eu scot un sunet de durere si scuip sangele la picioarele lui .
-Nenorocitule!
Atunci ma loveste cu ranga atat de tare in fata incat am lesinat.
Ma trezesc cu greu ,habar nu aveam cat era ceasul ,daca era zi sau noapte .Simteam cum mi se termin puterile ,nu puteam sa ma misc ,catusele imi intrau in carne iar loviturile si gaura din piept nu se vindecau atat de repede pe cat as fi vrut .Las capul in jos si incerc sa dorm pentru ami recapata macar putin puterile ca sa pot pune cap la cap tot ce se intampla . Nu stiu cum dar am adormit .Ma trezesc a doua zi din cauza usturimi provocate de ceva ce imi atingea ranile ,speram ca era inca un cojmar prevazator ,insa cand deschid ochii vad fata bruneta.
-Ce faci ? Spun ragusita.
-Ajut ranile sa se vindece ,insa doar atat pot face !Sa nu spui nimanui despre asta ,da!
-Sigur! Dar dece esti asa buna cu mine !
Nu spune nimic si se intoarce sa stranga pansamentele pline de sange .Observ ca si acum tine arcul agata de gat fiind pregatita de orice , uitandu-ma mai bine imi dau seama ca arcul ei e identic cu cel al mamei .
-De unde ai arcul ala ?
-E ultimul lucru care la lasat mama inainte sa moara !
-Dar si cel al mamei e la fel !
-Asta pentru ca au fost surori !
-Asta inseamna...
-Da!
Incep sa marai si sa ma agit.
-Strange toate astea!
Se uita la mine confuza ,isi da seama si le baga in tolba .Usa se deschide cu un scartait terifiant care isi face simtita prezenta din calcaie pana in varful capului .
-Oaspetele nostru e pregatit pentru inca o discutie.
-Ti-am spus ca nu te voi ajuta!
-Atunci ,Maria dute si invato sa fie mai ascultatoare!
Se apropie de mine si imi sopteste.
-Iartama!
-Fa ce trebuie sa faci ! Ridic privirea si ma uit cu scarba si dominatie catre el .
-Incepe ,nu am toata ziua la dispozitie!
Maria isi ia pozitia si incepe sa dea pumni si picioare care imi zrobeau oasele unul cate unul. Nu scoteam niciun sunet ,ma gandeam la ce am facut sa merit asta .Ma simteam ca un sac de box pentru antrenamentele lor.
-Destul ,ia-ti arcul cu sagetile si vino aici !
Se uita intristata la mine si se duce langa el .
-Scoate sageata !
Se uita tematoare si scoate sageata ,dar cand sa o scoata
au iesit si bandajele pline cu sange.
-Ce sunt astea?
-Bandaje ...
Ii da o palma atat de tare incat ma durea si pe mine mai tare ca pumni dati de ea mie.
-Ia-ti pozitia! Ea isi ea pozitia.Tinteste umarul si trage !
Se uita la mine manioasa, inspira adanc si trage .Am simtit cum fierul imi rupe pielea pentru asi face loc in corpul meu .Nu puteam spune ceva sau face ceva ,ramasesem fara pic de putere.
-Armeaza ...trage!
Dupa cateva minite eram plima de sageti ,picioarele si mainile erau paralizate,nu intelegeam cum putea Danton sa reziste sagetilor .
-Deci ,printesa ,ce spui vrei sa imi acorzi ajutorul?
-Nici arsa de vie! Spun eu plina de sange.
-Draguta ce va urma e mai rau decat asta ! Zambetul lui malefic iesid la iveala.
-Sper sa ajungi in iad!
-O sa ajung si acolo ,dar mai intai trebuie sa ajung undeva! Ii face sem Mariei si pleaca zambitor.
Am stat foarte mult timp singura in intuneric auzind cum sobolani merg pe langa mine ,insa nu imi pasa ,aveam rani peste tot . Tot ce puteam bea era doar sangele meu,nu mai mancasem de doua zile si simteam cum o iau razna .Tot ce vroiam era sa scap de acolo cat mai repede.
Cand aproape simteam ca lesin aud usa cum se deachide .
-Sper ca nu mi-ai dus dorul prea mult!
Inainteaza si este urmat de o femeie imbracata lalai cu un lant lung si pandantiv ciudat.
-Asta e Katerina Petrova ! Spuse ea uimita.Cum ai indraznit sa ii faci asa ceva unui Lup Legendar, sramosii o sa te pedepseasca crunt!
-Daca ti la viata sabatului tau ar fi bine sa faci vraja repede!
-Rezista scumpo! Imi sopteste ea .
Imi pune mainile pe tampla si spune niste cuvinte in soapta ,cu cat le spunea mai incet incepea sa imi arda creierul .Degetele ei imi intrau in cap ,simteam cum sangele aluneca usor de pe tampla pe gat .Incepuse sa spuna cuvintele mai pronuntat si mult mai repede ,atunci simteam cum imi zvagneste creierul ,credeam ca o sa explodeze ,pana cand am intrat intr-o stare de adormire treptata ,insa puteam auzi ce se vorbea in jurul meu
-Maria pregateste trupele ,la noapte atacam Lacul Urletelor !
Vad in ceata cum o ia pe femeie din fata mea si o trage dupa el ,eu ramanand uitata de parca eram o bucata de paine scapata pe trotuar, lacrimi imi inundau fata pentr-u prima data de cand eram acolo.Starea de adormire inainta repede ,mi-am lasat capul in jos si ochii ne mai putund rezista sau inchis.
***
-Nu ,lasama ,nu ma mai urmari! Spun fugind .
Cineva ma urmarea in intuneric,tot acelasi contur al corpului numai ca ma urmarea pe holurile inchisorii .Observ ca nu mai aud pasi in spatele meu ,ma uit in urma si vad multimea de cadavre care zaceau pe podeaua imbibata in sange .Se uita la mine si se apropie , incerc sa fug dar ma impiedic si cad, ma apuca de gat si ma ridica ,simteam cum spiritul meu imi pleaca din corp ,insa atunci dispare si ma trezesc si o vad pe Maria care se apropie de mine .Se pare ca a fost un alt cojmar.
-Bine ca esti inca vie ! Trebuie sa pleci de aici, nu stiu cat o sa il mai pot convinge sa nu te omoare!
-Nu ,tu trebuie sa pleci de aici ! Moartea se raspandeste peste tot prin locul asta!
-Nu pot pleca fara tine!
Inainte sa mai zic ceva imi da catusele jos ,eu fiind prea slabita ma sprijin de ea .Nu am mai stat pe picioarele mele de trei zile ,erau inca amortite si pline de gauri de la sageti.
-Sa plecam de aici ! Spune Maria.
-Trebuie sa ii opresc din a mai provoca suferinta mai multor oameni !
-Si cum vrei sa faci asta fiind atat de slabita?
-Imi voi da si ultima suflare pentru ami salva haita si pe oricine vor sa raneasca!
-Ai vorbit exact ca tatal tau ! Spune ea uitandu-se cu mandrie la mine si inaintand.
-Cum de l-ai cunoscut pe tata, nu a murit ?
-A fost prins si adus aici...
-E aici?
-Nu a fost mutat in alta inchisoare dupa ce ai venit tu!
Ma uit imprejur ,peste tot se auzeau pasi ,semn ca inca nu au plecat .
-Hainde trebuie sa pleci pana nu isi dau seama ca ai iesit din celula?
-Nu plec ,dar mai bine ai pleca tu !
-Nu te las singura!
-Asta e lupta mea ,nu trebuie sa te implici! Nu vreau sa patesti si tu ceva !
-Dar...
-Doar pleaca!
Ma uit dupa ea si vad cum se indeparteaza ,eu merg sprijinita ,incerc sa provoc transformarea ca sa ma pot vindeca putin.Ma opresc dupa un perete ,ma uit putin si vad 4 gardieni care stau de vorba la intrarea pe coridorul celulelor.Arunc o piatra in perete ca sa atrag atentia ,gardienii tresar .
-Dute sa vezi ce e acolo! Spune unul din ei.
Vad cum se apropie ,respir incet ,cand trece de perete ii dau un pumn in fata ,in burta si dupa il dau cu capul de perete cat sa il las doar inconstient.Seful lor vazand ca nu mai vine ii trimite pe ceilalti doi ,el ramanand singur .Cand cei doi trec de perete il apuc pe unul de cap si ii dau un picior in ceafa celuilalt apoi il imping pe unul cu capul de perete astfel lesinand si celuilalt dandu-i un picior in stomac si un pumn in fata ,dupa asta cade pe podea si ramane acolo.Ma ridic ,ies repede de dupa perete si ma arunc asupra celui de langa usa ca un animal salbatic ,il trantesc pe podea ,incep sa ii dau pumni ,nu ma mai puteam oprii, pumnul meu incepuse sa sangereze de la lovituri,ma opresc cu greu .
-Unde e Tod? Il intreb eu tinandu-l ridicat de bluza.
-Ce te face sa crezi ca iti voi spune ?spune el cu furie.
-Atunci voi afla singura! Spun maraind.
-Nu vei iesi in viata de aici ,sunt cam 500 de vanatori aici! Spune zambind .
-Asta sa o crezi tu ! Spun eu dandu-i un pum in fata.
Ma ridic incet ,ma uit in jur ,ii iau cheile si le dau drumul la toti care au fost prinsi.Mai aveam o usa de deschis ,era diferita fata de celelalte,era mult mai masiva, o deschid si raman uimita.
-Danton !
-Primtesa,ce mica e lumea! Spune zambind sters.
-Cum de au putut sa te prinda?spun apropiindu-ma de el.
-Dupa ce ,,ne-am despartit" am vrut sa plec din oras ,insa cand sa trec granita m-am intalnit cu un grup de vanatori si iatama!Tu cum de ai scapat?
-Sa zicem ca familia e mai presus de tot mai ales cand nu esti un monstru!spun plecand.
-Stai nu poti sa ma lasi aici !
-De ce nu ?O meriti!
-Stiu,dar o sa ai nevoie de mine mai ales ca tu nu omori oameni!
-Nu te voi lasa sa omori oameni nevinovati!
-Astia nu sunt oameni ! Sunt roboti antrenati din fasa sa ne omoare!
-Katerine trebuie sa mergem ,pana nu pleaca! Spune unul din gemenii pe care i-am salvat.
-Bine vin acum!spun eu plecand.
-Daca nu ma scoti de aici nu vei afla unde e tatal tau!
-Ce tot spui acolo?
-Stiu unde il tin ,acum ai doua motive sa ma salvezi.
Cand eram pe pumctul de ai intoarce spatele , am facut un lucru care cred ca nu va avea urmari prea bune.
-O la naiba ,nu imi vine sa cred ca fac asta! Spun eu eliberindu-l.
-Stiam eu ca nu ma lasi ,printesa!
-O taci si mergi !
Am iesit din celula urmata de Danton ,toti se uitau la mine pierduti si cu respect.
-Katerine sunt cam 10 gardieni dup usa asta ,ar trebui sa ma lasi pe mine si fratele meu sa mergem inainte ca sa eliberam coridorul!
-Cum va cheama?
-Sunt Alan si el e fratele meu Aisac!
-Nu Alan ,voi aveti grija de raniti eu si Danton vom elibera calea ! Spun eu uitandu-ma la Danton .
-Dar...
-Nu o contrazice pe printesa ,baiete!spune el zambind malefic.
-Taci si mergi ! Spun eu apucandu-l de bluza.
Ne-am dus langa usa ,i-am facut semn lui Alan ca totul e bine .
-Bine eu voi intra si ii voi distrage ,tu vei veni si ii vei imobiliza ,nu omora ,tine minte nu ii vei omora!
-Sigur ca da printesa! Spune el cu mana dreapta lipita de frunte ca in armata.
Imi dau ochii peste cap si deschid usa incet ,ma apropii incordata.
-Hei,ce cauti aici ? Ma intreaba unul din ei cu arma indreptata spre mine.
-Linistitiva baieti ,nu trebuie sa fiti brutali! Spun eu lasandu-i arma in jos .
Ma apropii de el tandru si il trag dupa mine in mijlocul celorlalti care se holbau la mine .Simteam ca mor pe dinauntru ,nu stiu cum am putut face asta.
-Si ce fac niste baieti ca voi aici?
-Aaa..te duc inapoi in celula!
-Ei macar am incercat! Spun zambind.
Am inceput sa ii iau la bataie ,eram depasita numeric asa ca am primit destui pumni .
-Printesa ai nevoie de ajutor ?
-Daca ai terminat sa te distrezi de faptul ca am luat numai pumni ,pentru a te razbuna ,fati treaba!
Atunci a scos ghiarele si a inceput sa le infinga in orice ce ii statea in cale omorandu-i pe toti.
-Am spus sa nu omori pe nimeni!
-Nu ai spus cand ! Spune plin de sange.
-Dute si anuntai pe ceilalti ca e liber!
Ma uit dupa el cum pleaca mandru si il aud cum tipa.
-Hei ,baiete drumul e liber !
-Vrei sa nu mai tipi!ii spun incruntata.
-Nu imi mai spune baiete ,am un nume ,e Alan!spune el maraind.
-Sigur,baiete! Spune maraind.
-Vreti sa terminati ,nu am timp de prostiile voastre! Spun plecand.
Toata lumea ma urma ,inca nu stiam ce aveam de facut ,ce trebuia sa fac .Mergeam incet si in liniste ,toti care sau vindecat mai repede ii carau pe cei care nu se puteau sustine singuri pe picioare .
Ajunsesem la o alta usa,nu stiam cati erau dupa acea usa ,nu stiam la ce sa ma astept ,asa ca am aruncat grenada cu fum luata de la un gardian ,dupa am intrat si i-am doborat pe toti impreuna cu cei care ii salvasem ,insa unul din gardieni a apucat sa traga maneta de alarma inainte ca Danton sa il omoare.
-Acum ce facem ? Toti gardieni vor fi aici in 2 minute ! Spune Aisac.
Toti se uitau speriati la mine obligandu-ma sa ii incurajez.
-Eu voi lupta pana la ultima suflare pentru voi si haita mea!Daca voi vreti sa luptati pentru viata voastra si pentru timpul care la-ti pierdut aici in loc sa stati cu familiile voastre ,luptati pentru libertate ,pentru razbunare! Spun eu ca un adevarat Alfha.
-Deci mototolilor ,cine vrea sa lupte? Intreaba Danton sfidator.
Toti erau speriati pentru viata lor si nu stiau ce sa faca ,daca sa lupte pentru libertate sau sa se intoarca in celule .
-Noi vom lupta alaturi de tine! Spun gemenii.
-Si noi! Mai spun inca 4 persoane.
-Toti vom lupta pentru libertatea pierduta! Spune o fata.
-Atunci hai sa ne gasim libertatea pierduta ! Spun tipand.
Din toti iesea furia acumulata atata timp cat au stat inchisi si torturati.Am deschis usa cu piciorul si m-am dat langa perete ca sa nu fiu lovita .Ma uit si nu era nimeni ,am intrat timida ,nu era nimeni ,nu se auzea nimic.Inaintam cu greu din cauza vizibilitatii scazute ,aud niste pasi cunoscuti care se apropie ,apoi incep sa se auda din ce in ce mai multi pasi.In intuneric observ niste umbre care se apropie repede,imi dau seama ce se intampla si incep sa marai.
-Ei sunt,stati in spatele meu!
-Printesa lasama pe mine sa ma ocup de ei!spune Danton .
-Nici gand ,nu te las sa omori atatia oameni!
-Si cum ai de gand sa ii invingi?spune el trecand in fata mea.
Ma uit la el lung nestiind ce sa raspund ,el intelege ca nu stiam ce sa fac si isi da jos tricoul si se transforma .Tresar cand aud vocea enervanta a lui Tod.
-Deci nu inteleg ce am facut ca oaspetii mei sa plece atat de repede?Ca sa ma revansez nu va voi lasa sa plecati asa de usor! Spune zambind.
-O sa regreti ce ai facut! Spun eu .
-Draga mea pot spune ca mi-ai luat vorbele din gura! Facetii sa regrete ca au indraznit sa iasa din celule! Le spune Tod gardienilor.
Vedeam cum se apropie de noi cam 150 de gardieni restul ramanand in spatele lui Tod .Danton da un urlet puternic si se arunca asupra gardienilor.
-Acum e momentul sa incercati sa va castigati libertatea,prin lupta!
Toti au inceput sa urle si sa alerge spre gardieni punandu-i la pamant ,Danton ii secera pe rand ,ma uitam in juru meu si ramaneam uluita de cat de cruda poate fi o lupta.Ma luptam si cu cate 10 gardieni o data .Ma saturasem sa primesc atatia pumni si gloante ,asa ca am inceput sa fug printre ei ca sa pot ajunge la Tod,dar cand sa ajung un gardian ma impuscat in stomac ,ma prabusec pe podeaua imbibata in sange ,el se arunca asupra mea si imi pune pistolul la tampla .Cand sa traga o sageata ii strapunge spatele ajungand direct in inima ,se uita cu furie si cade pe spate.
-Katerine esti bine? Ma intreaba un glas indepartat.
-Maria ce cauti aici?spun ridicandu-ma cu greu.
-Nu puteam sa te las singura!
-Multumes ca mai salvat! Ii spun zambind.
Da din cap aprobator si trece la treaba.Arunca sagetile cu o perfectiune criminala,stia exact unde sa ii loveasca pentru ai dobora din prima.Eu ma mai uitam la ceilalti sa vad daca sunt inca in viata,insa am ramas fara glas cand am vazuto pe fata care ma sustinuse, ca se prabuseste din cauza impuscaturilor .Alerg la ea disperata si cad in genunchi langa ea.
-O sa fi bine doar stai treaza!spun eu luindo de mana.
-Nu iti face griji ,aveam nevoie de o pauza! Te rog doar sa ai grija de fratii mei,de gemeni! Spune tusind.
-Iti promit ca voi avea grija de ei! O strang tare de mana si incep sa ii iau din durere.
-Ana,ce ai patit? Intreaba Aisac plangand.
-Sunt bine !Sa ai grija de fratele tau!
-Nu ,te rog nu ne parasi!spune plangand.
-Nu,cine ti-a facut asta ? Intreaba Alan furios.
-Nu stim! Spun eu.
-Nu conteaza ii voi omora pe toti! Spune el transformandu-se si plecand.
-Alan stai! Striga Aisac.
-Dute am eu grija de ea!
El incuviinta si pleaca.Gardienii incepusera sa se inputineze si sa se retraga ,erau aproape de iesire .Vad un baiat care strangea armele gardienilor morti.
-Tu ,vino aici !
Lasa tot ce avea in mana si vine la mine.
-Ia-o in brate si stai in spatele meu!
Asa si facu.Drumul era liber ,ceilalti ii impinsese pe gardieni afara,asa ca atunci cand fata mea a facut contact cu soarele care imi mangaia fata ,cu vantul care se juca cu parul meu incalcit si padurea care exprima libertatea noasta ,am simtit cum toate ranile mele incep sa se vindece mai repede si vedeam cum toti ceilalti varcolaci incep sa prinda mai multa putere.
I-am spus baiatului sa o lasa pe Ana langa un arbore foarte mare ,eu mergand sa ii ajut pe ceilati.
Dupa cateva minute alti trei au murit si au fost asezati lanaga Ana care își dădu ulta suflare cât timp luptam .Maria enervandu-se incepe sa ii doboare cu arcul si cu lovituri de pumn si picioare pe oricine ii statea in cale pentru a putea ajunge la Tod .
-Cum intraznesti sa te intorci impotriva mea? Spune furios.
-Familia e mai importanta!
Se duce la el si ii da un pumn in fata si un picior in stomac,insa acesta stiindu-i toate slabiciunile o i-a de mana cu usurinta o intoarce cu fata la el si o injunghie ,apoi o arunca departe de el .
-Nu ,Maria! Spun eu alergand la ea .
-Imi pare rau ca nu am putut sa te ajut mai mult! Spune trista.
-Mai ajutat foarte mult si o sa ma ajuti si in continuare daca stai treaza!spun eu apasandu-i pe rana.
-Nu te mai obosi ,cutitul era otravit !
-Nu ,o sa traiesti!
-Mi-a placut sa am o verisoara ca tine !dar sa ii dai un pumn din partea mea! Hai dute!
-Nu te las aici!
-Dute!
Ma ridic incet si plec ,imi intorc putin capul si vad ca nu se mai misca ,lacrimile au inceput sa imi curga pe fata ,durerea ma macina pe dinauntru ,oasele incepusera sa se schimbe ,pelea se asprea .Cad in genunchi de durere ,tip cat pot de tare din cauza durerii ,simteam ca tot corpul meu se schimba.Ma uit la mainile mele care se transformase in labe ,coltii imi erau mult mai mari ,un urlet infiorator iese din gatul meu ,toti varcolacii se opresc si mi se inchina iar gardienii cad de durere din cauza sunetului scos de mine.
Inaintez spre Tod care se uita cu uimire.
-Chiar esti lupul legendar!
Danton se uita nepasator si isi continua masacrul ,le fac sem gemenilor sa aiba grija de gardienii ramasi in viata .Cand ma intorc la Tod ,acesta o lua la fuga in padure ca un las cu Danton pe urmele sale.Eu o iau la fuga ,cand il ajung din urma pe Danton acesta maraie la mine ,insa eu il iau in colti si il arunc intr-un copac ,acesta ramanand acolo.Il prind din urma pe Tod ,ma arunc asupra lui si il trantesc pe iarba uda ,ma transform inapoi in om ,ii infing ghiara in piept si ii desenez o spirala acesta urland de durere, nu stiu cum sau de ce i-am desenat spirala ,nici nu imi pasa ca eram complet goala.
-De ce nu ma omori?
-Moartea ar fi prea blanda pentru tine,ce ti-am facut te va manca pe dinauntru! Spun zambind.
-O sa te omor pe tine si pe toti din haita ta !
-Daca o sa mori nu vei mai putea face asta ! Spun eu luindu-l de mana si lipindul de un copac.
Il strangeam atat de tare ,eram hotarata sa il sfasii sa renunt la ideea mea de a nu omora oameni, insa am reusit sa ma desprind de el si sa il las sa traiasca.
-Nu meriti sa mori ! Spun plecand.
El vine dupa mine ,ma ia de cap si ma injunghie ,eu ma prabusec pe pamant ,el se arunca deasupra mea si pune cutitul in dreptul inimii.
-Lasule ,sti doar sa injunghii oamenii pe la spate!
Cand era gata sa ma omoare o voce ne atrage atentia.
-Tata stai! Striga Rose fugind.
Imi ridic incet capul sa vad ce se intampla ,zambesc atunci cand ii vad pe prietenii mei.Tod se ridica uluit si face cativa pasi mai infata.
-Stai, omul asta care vrea sa o omoare pe Kat e tatal tau? Intreaba Ale .
-Da asa e,eu sunt Rose Mari Browning! El m-a trimis sa o omor pe Kat dar cunoscandu-va mai bine am renuntat !
-Cum ai putut sa ne minti despre asta suntem prietene de 10 ani ! Cum ai putut sa ne faci asta?
-Am facut-o ca sa va protejez!
-Ti se pare ca acum suntem bine? Spune Ale nervoasa.
-Trebuie sa ma crezi nu am mai avut nicio legatura cu el ,doar acum ceva timp mi-a trimis un mesaj!
-Ce mesaj?
-Ca daca nu ma intorc vă va face sa suferiti!
-Cum ai putut sa ii faci asta propriei tale fice ? Inteaba Eidăn maraind.
Tod da nepasator din umeri si se apropie de Ale.
-Draga mea Rose Mari ,ce ar fi sa nu iti mai bati capul cu asta si sa vi cumine? Spune Tod .
Ma ridic in genunchi ,si apoi in picioare.
-Nu ,nu te las sa pleci cu el ! Spun maraind .
-Daca vi cu mine ,iti voi lasa prietenii in pace !
-Nu il asculta Rose e un las in care nu poti avea incredere! Spun apropiindu-ma de ea
-Kat are dreptate! Spune Rose.
-Ce ? Nu ,te las sa faci asta ! Spun tipand
-Va fi bine ,trebuie sa fac asta !
Ma i-a in brate tematoare si imi ofera geaca ei.
-Voi veni dupa tine !
-Nu e nevoie !
-Dar daca iti face ceva?
-Nu ar avea curajul stiu prea multe !spune trista.
Ma desprind cu greu din bratele .
ei si o vad cum se indeparteaza .
am vrut sa ma duc dupa ea dar o ameteala ma cuprinse ,ma sprijin de un copac si ma uit la rana facuta de cutitul lui Tod, se inegrea si se extindea prin tot corpul. Cad amortita pe pamant ,auzeam doar strigatele celor din jur.
-Kat! Striga Ale.
-Kat te simti bine? Intreaba Eidăn luindu-ma in brate.
Ochii mei ne mai putand rezista au cedat si sau inchis ramanand cu imaginea prietenilor mei care se intrebau ce am ,insa ma bucuram ca puteam avea timp sa ma odihnesc chiar daca lesinasem.