Speciala

XV: Moartea e singura cale de scapare!

A trecut o saptamana decand sunt inchisa, torturata si pierduta ,in interiorul meu . Nu mai pot iesi din ce am intrat . Am ajuns exact ca in citatul din carte ,,Combinatiile perfecte sunt rare intr-o lume imperfecta. Odata cu intrarea perfecta , trebuie sa gandesti imperfect pentru a iesi " . Iar eu nu am nicio idee cum sa ies ,cum sa ma eliberez, cum sa scap de aceasta durere ingrozitoare care ma bantuie si ma mistuie pe interior. Ma distruge treptat . Nici nu mai stiu cine sunt si ce mai caut in lumea asta.
Stau inchisa in casa parintilor mei decand i-am imormantat impreuna cu Amalia si cei care au murit in lupta . Niste suflete nevinovate care acum sunt pierdute prin locuri necunoscute de cei vi.
Dupa inmormantare a trebuit sa ma abtin sa nu le sparg fata celor care tot imi spuneau condoleante. Acest cuvant ma facea sa ma simt mult mai vinovata ,de parca vroiau sa ma omoare si pe mine .
Acum stau beata de 5 zile .Plingand la pozele cu familia mea. Toti au incercat sa ma faca sa ma opresc din a ma distruge singura .
Prietenii mei mau luat pe sus pana la scoala ca sa mai uit . Dar numai cand ma uitam la Rose antenta si ii observam bandajul din jurul abdomenului imi aminteam de ce se intamplase .Apoi fugeam intr-un loc ascuns si plangeam pana venea cineva si ma lua in clasa.
Stateam cateva minute in clasa si plecam fara sa spun nimic. Nu aveam stare ,tremuram toata .
Plecam inapoi acasa la ai mei si imi continuam viata jalnica pana in momentul de fata . Nici Kris nu isi mai bate capul cu mine . S-a mutat la Alexander si ma lasat sa imi fac curatenie prin ganduri.
Curatenie prin minte, ma fac singura sa rad . Imi mintea mea sunt doar ganduri negre ,sinucigase.
Da , asta e singura cale de scapare. Moartea e singura cale de scapare . Am luat bidonul de motorina de langa semineu si am inceput sa torn peste tot. Peste poze ,tablouri ,patul parintilor mei , in bucatarie unde faceam mancare impreuna. Peste tot unde imi aduceam aminte de ei. Am dat drumul la gaz si mi-am continuat treaba. Dupa ce am terminat motorina ,am baut ce mai era in sticla de alcool , am luat o bricheta si m-am dus in bucatarie.
Peste tot mirosea numai a gaz si motorina care ma facea sa plang mai tare si sa imi continui nebunia.
Nu stiu cum sau cand ,dar am apasat pe bricheta . O bubuitura puternica s-a auzit care m-a aruncat pana in sufrageria acoperita de flacari .Caldura si focul au inceput sa imi arda pielea
si hainele .
****
Din pespectiva lui Antonius:
Am auzit o bubuitura puternica si m-am intors imediat . Un fum negru insotit de flacari uriase se vedea din zona casei Katerinei. Nu am mai stat mult pe ganduri si am luat-o la fuga cu puterea supranaturala ,ajungand intr-o secunda .
Am ramas cu gura cascata cand am vazut intreaga casa in flacari.
-Ce naiba se intampla ? Il aud pe Eidăn care fugea ingrozit spre mine.
-Nu stiu ! Cand am ajuns era asa!
-O doamne Kat era inauntru! Spune Malia ingrozita.
-Asa e o aud cum abea respira! Spun alarmat.
-Ma duc dupa ea! Spune Eidăn serios.
-Esti nebun ,o sa mori impreuna cu ea! Ii spune Kol panicat.
-Ma duc eu! Spune Danton hotarat.
-Nu ! Ma duc eu ! Sunt singurul care va rezista ! Spun furios.
-Si cum vei face asta ? Nu ai fost invitat! Imi spune Danton furios.
-Ce sa intamplat ?
O vad pe sora Katerinei cum fuge spre noi panicata din masina, find urmata de Alexander.
-Kat e inauntru ! Ii spune Malia plangand.
-Ce? Spune cazand in genunchi.
-Trebuie sa ma inviti inauntru!
-Nu ! Spune Danton nervos.
-Baieti cat va certati voi Kat moare! Spune Malia revoltata.
-Dute! Poti intra! Spune Kristina cu o voce groasa.
-Ai inebunit ? O intreaba Danton in timp ce o tragea de mana.
-Kat are incredere in el ! Deci si eu am ! Spune tragandu-si mana inapoi.
-Las-o in pace! Ii spune Alexander cand vede ca nu inceteaza.
-Dute! Imi spune Eidăn serios.
Trag aier in piept si trec granita . Intr-o secunda eram in casa . O gasesc inconstienta pe podeaua in flacari ,din fericire respira. O iau in brate ,ea stand moale ,fara vlaga in bratele mele ,care tremurau pentru prima data decat sunt vampir.
Ies tot la fel de repede din casa si ma opresc langa prietenii ei.
-Kat ! Traieste? Ma intreaba sora ei.
-Da ,insa cu greu ! Ne intalnim la spital ! Eu ajung cel mai repede!
Da din cap aprobator si se urca toti in masina ,urmanduma la spital.
Am ajuns destul de repede din cauza ca mi-am fortat toate limitele. Am dat-o cu greu doctorilor care au dus-o in sala de operatii.
Eu am ramas blocat privind-o cum se indeparteaza ,stand pe targa ,arsa peste tot si fara o expresie pe fata.
****
Ma ridic de pe podeaua uda si privesc in jur. Totul era ars si negru. Ma uit panicata la mine si ma linistesc cand vad ca nu am nimic, eram perfect sanatoasa.
-Ce naiba nici sa mor nu pot ? Ma intreb singura.
Ies afara si vad multitudinea de pompieri si politisti care inca se chinuiau sa o stinga.
-Ma scuzati ,caii sunt bine? Il intreb pe unul dintre pompieri.
El nici nu ma baga in seama ,isi continua treaba si trece aproape prin mine.
-Ce e asta?
Ii vad pe cei din haita si fug spre ei.
-Hei nu stiti unde sunt prietenii mei? Ii intreb.
Insa nici nu se uitau la mine .Parca eram invizibila .
-Hei uitate la mine! Tip la un baiat .
-Domnule Serif ,Katerine va fi bine ? Intreaba cineva.
-Sa speram ! Acum e la spital! Spune Seriful trist.
-Ce ? Eu sunt la spital ?
Il vad ca se urca in masina si ma urc si eu . Tot drumul am incercat sa vad daca chiar nu ma vede . Am ajuns din fericite la spital si am luat-o la goana prin holuri ,uitandu-ma in stanga si in dreapta dupa prietenii mei.
Ii vad insfarsit .Erau obositi ,tristi si ingrijorati, asteptand un raspuns de la doctori.
Ma apropii de ei si ma asez langa Rose si Ale care se consolau una pe alta . O mangai pe Rose pe fata si ii zambesc ,ea stand nemiscata pentru ca nu simtea nimic ,nici nu ma vedea. Nimeni nu ma vedea.
Ma ridic incet si ma apropii de un geam care lasa la vedere corpul meu fara vlaga ,stand la reanimare si plin de aparate . Vad cum o asistenta intra si intru si eu dupa ea ,pentru ca nu puteam deschide nimic.
Ma apropii de corpul meu si raman
blocata.
-Nu pot sa cred ,chiar sunt o fantoma acum!
Ma las pe un perete si alunec pana pe podea . Raman acolo ,cu capul pe brate ,fiind inca socata.
Imi ridic putin capul cand vad ca Antonius priveste prin geam pierdut ,pentru ca doctorii nu ii lasa sa intre.
Ma ridic si ma apropii incet de geam . Stau si ma uit atent la el .
-Imi vine sa mor cand o privesc asa! Ii spune Eidăn in timp ce se aseza langa el.
-Stiu e greu sa vezi cat de fragili sunt muritorii!
-Si daca ii dai sangele tau ca sa o vindece?
-Ii va vindeca doar ranile ! Ca sa revina la viata este doar decizia ei! Spune plecand.
Eidăn rasufla greu si tresare cand ii simte mana tatalui sau.
-Va fi bine fiule!
-Daca nu vrea sa se mai intoarca? Spune trist.
-E alegerea ei ! Noi trebuie sa ii fim alaturi orice ar fi!
Se indeparteaza amandoi si li se alatura celorlalti.
Ma intorc si ma trantesc pe podea .
-De ce as mai vrea sa ma intorc .Nimic bun nu ma asteapta. Ma asteapta numai suferinta si alte lovituri care debea asteapta sa ma loveasca, sa ma darame!
Am iesit din camera de reanimare si am inceput sa ma plimb prin spital. Am vazut numai oameni care sufera si se zbat pentru viata lor. Am vazut numai oameni indurerati care asteapta cu nerabdate ca rudele lor sa se intoarca acasa.
Cum ma plimbam imi atrage atentia o lumina puternica.
Incep sa ma indrept spre usa care lasa sa intre ata lumina care te orbea. Lumina parca ma chema spre ea .Ma facea sa ma simt bine si in siguranta . Asa mi-am amintit de Eidăn . Apoi am auzit tipete .
Ma indepartez de lumina si fug spre camera mea de spital. Ajung gafaind si vad cum doctorii fugeau in camera de reanimate unde eu faceam o criza. Ale si Rose plangeau fara oprire.
-Incepe sa se inece cu propriul sange! Spune o asistenta.
-Trebuie sa o ducem in sala de operatii! Spune doctorul.
Ma pun pe targa si ma scot repede din camera .Mau dus in sala de operatie cat ai clipi fiind urmati de privirile ingrijorate si distruse ale prietenilor mei.
Inru si eu in sala de operatii si ma asez la capatâiul meu.
-Rezista frumoaso! Imi spune o asistenta.
Simteam cu lumina inca ma cheama ,cum ma atragea spre infinit.
-O pierdem! Spune disperata asistenta.
-Trebuie sa ii scoatem sangele din plamani! Spune doctorul in timp ce imi baga o seringa in plamani ca sa imi scoata sangele.
Apoi au inceput sa ma resusciteze ,eu nedand semne ca vreau sa ma intorc. Inca eram cuprinsa de lumina orbitoare ,insa dintr-o data incepe sa se inegreasca ,formandu-se un abis ,o gaura neagra .
Ma indepartez repede cu spatele si ma impiedic ,cazand cu mana pe corpul meu fara vlaga .Cand l-am atins se vedea cum prinse putina viata .
-Isi revine ! Spune doctorul.
Ma stabilizeaza si incep sa ma curete de sange . Ma scot din sala de operatii ,eu urmandui speriata . Sar fara sa vreau in bratele lui Eidăn ,el stand ca o piatra ,pentru ca nu simtea nimic . Ma indepartez indurerata si continui sa merg dupa doctori. Intru si ma asez pe scaun franta de cele intamplate.
Se intunecase ,era cam unu noaptea si eu stateam si ma priveam pe mine cum abea respiram prin aparate. Imi indrept atentia spre prietenii mei care dormeau cum puteau pe scaunele de asteptare. Doar Antonius si Cnicov au plecat . Ma apropii de geam si pun mana . Nu simteam nimic .Nu mai simteam senzatia rece care o transmitea un geam. Ma las putin pe el si observ ca mana iese prin el . Trag aier in piept si trec usor prin perete.Ma uit inapoi la geam si merg inainte.
Ajung in dreptul prietenilor mei. Rose si Ale dormeau una pe alta ,Eidan dormea intins pe scaun
cu Malia pe umarul lui ,Alexander o tinea pe Kris in brate ,iar Kol era pe doua scaune ,cu capul in jos ,cu gura dechisa si mormaind ceva .
-Malia.....mmmmm! Mormaie el cu buzele sub forma de sarut.
Zambesc scurt si observ ca si Danton plecase .
Imi pun mainile in buzunar si merg mai departe. Ma indrept spre usa .Lumina nu mai aparea ,totul era normal, totul parea normal. Cand am vrut sa dechid usa o umbra trecuse prin spatele meu. Ma intorc repede pe calcaie si ma uit atent prin jur. Umbra trecuse iar prin fata mea ,insa mai departe ,pe celalt coridor. Incep sa fug ,ajung la capatul coridorului si ma uit in stanga si in dreapta fara sa vad nimic . Totul era linistit si putit luminat. Trece iar si fug repede sa vad cine e. Ajunsesem intr-o camera cu multe dulapuri de metal. Ma indrept spre unul si ma asez in fata lui . Umbra neagra trece repede si il deschide . Ma uit inauntru si ma indepartez repede cand vad corpul inegrit care statea stins in acea cutie frigorifica. Ma indepartez usor pana in mijlocul camerei .Umbra neagra le deschide pe toate. Valul de moarte imi acoperise narile si ochii ,asa ca fug de acolo.
Fugeam speriata pe coridoarele fara pic de miscare . Cad in fund cand umbra se buseste de mine si ia forma unei fete.
-Cine esti?
-Sunt cea pe care ai eliberato din intuneric !
-Ce ?
-Iti multumesc ca mai eliberat ! Insa asta nu ii va scuti pe cei in viata de razbunarea mea!
-Ce tot spui acolo ? Esti o fantoma ,cum poti sa te razbuni!spun in timp ce ma ridicam.
Se apropie de mine . Nu vedeam decat o umbra ,cu forma de fata.
-Pana acum ,da, eram o fantoma! Insa dupa ce ai deschis usa, mai trezit din somnul meu cel lung!
-Cine esti ! Spun furioasa.
-Sunt un suflet ranit in trecut ,care acum vrea sa se razbune ! Ai noroc ca vei muri!
-Nu!
Dispare printr-un perete .Cad in genunchi si imi mangai fata care incepe sa se umezeasca.
Ma ridic infranta ,tremuram din toate incheieturile . Ma duc inapoi spre camera mea de spital .Cand ajung il vad pe Danton cum se holba la mine prin geam. Ma apropii incet si ma asez langa el.
-I-am promis tatalui tau ca voi avea grija de tine! Si uite unde ai ajuns! Spune trist.
-Ce?
-Trebuie sa rezolv asta!
Se intoarce repede si pleaca nervos. Raman blocata si nelamurita. Intru iar in camera de reanimare si ma asez pe scaunul de langa geam privind stelele.
Tresar din putina odihna pe care am avut-o . Privesc in jur si imi dau seama ca nu am visat cand ma vad pe patul de spital. Ma ridic de pe scaun si privesc prin geamul care ma despartea de Rose, Ale si Eidăn ,care stateau obositi.
Il privesc pe Eidăn cum se ridica nervos de pe scaun ,punandu-si mainile pe frunte .
-Gata nu mai suport ! Trebuie sa ma duc la ea!
-Nu ai cum ! Doctorii nu ne lasa! Spune Rose suparata.
-Dar inebunesc aici ! Nu ii fac nimic ,nu ii dau nimic ! Cum sa isi revina ?
-Trebuie sa intelegi, acum e doar decizia ei! Ii spune Ale.
-Atunci fa o vraja sau ceva!
-Daca implic magia ii va aduce multe schimbari ! Pot sa trezesc lucruri periculoase! Nu putem risca!
-Si e mai bine sa o lasam sa moara?
Se uita fioros la fete, care il privesc uimite.
-Eidăn calmeazate!
Ii spune Rose cand vede ca se pierde atat de usor.
-Nu ! Daca voi nu faceti nimic ,voi face eu!
Se intoarce si se indreapta apasat spre camera mea de spital ,fiind in stare sa sparga tot.
Ii iesise ghearele si coltii. Ochii i se facuse galbeni si fiorosi.
-Eidăn stai o sa ii provoci mai mult rau! Ii spune Ale speriata.
-Nu eu sunt singurul care o poate trezi!
Era atat de furios si confuz incat era gata sa ma sfasie ca sa ma trezeasca. Insa cand era gata sa sparga usa ,Kol la prins de gat si de brat atat de repede incat l-a trantit la pamant .
-Linistestete ! Nu vrei sa iesi prea mult in evidenta!
-Hei ce se intampla aici? Intreaba doctorul.
-Nimic ! Are nevoie doar de aier proaspat! Spune Kol in timp ce il ridica si scotea afara pe Eidăn.
Ma duc dupa ei . Ies afara si ii vad certandu-se.
-Ce naiba e cu tine? Kat e in coma si tie iti arde de prosti?
-Nu intelegi!
-Atunci poate vrei sa ma faci sa inteleg! Spune imbufnat.
-Nu mai suport sa o vad asa! Daca moare nu stiu ce o sa fac!
-Hei ,frate ! Va fi bine ,trebuie doar sa asteptam calmi si fara scene de varcolac! Da?
-Da!
Kol il bate pe umar bland si il priveste fix.
-Hai sa le luam ceva de mancare fetelor!
Da aprobator din cap si il urmeaza pe Kol pana in masima.
Ma uit la cerul luminos si o iau la fuga. Nu stiu cum dar am ajuns in cateva minute la cimitir. Trec printre morminte usor, din care se auzeau sunete ciudate. Ajung si la mormantul parintilor mei si
ma asez langa el.
-De ce ati plecat? Acum nu stiu ce sa mai fac !spun plangand.
Imi ghemuiesc genunchii la piept si incep sa plang haotic.
Simt o mana calda si fina pe cap. Ridic privirea si sar uimita.
-Mama ,tata? Intreb in timp ce ii iau in brate.
-Scumpo ce ai facut? Spune mama trista.
-Trebuia sa fac asta ! Nu mai suportam o alta lovitura!
-Katerine!
Mama folosea vocea autoritara . Ca atunci cand faceam prosti la scoala.
-Imi pare rau ca v-am suparat!
-Nu suntem suparati! Doar ca nu credeam ca o sa o lasi pe soara ta singura si pe intreaga ta haita! Imi spune tata trist.
-Nu am vrut sa ii las singuri ,doar sa ii scap de raul care ma urmareste!
-Mereu ai facut asta ! Ai cautat cea mai usoara cale ca sa scapi de probleme,dar asta nu te va scapa ,trecutul tot te va prinde din urma! Scumpo tu esti echilibrul lumii! Daca tu mori se distruge si balanta care e pusa in armonie de lumea normala si cea supranaturala! Katerin ,tu esti cea care sustine totul !
-Poate, dar toti din jurul meu sufera si mor ,iar eu nu mai pot permite asta!
-Chiar tu ai spus ca tu esti responsabila de vietile tuturor si asa e ! Nu esti reaponsabila doar pentru cei din jur ,esti responsabila pentru toti! Toti au nevoie de tine Katerine! Imi spune mama.
-De ce tot trebuie sa cada pe umerii mei?
-Poate pentru ca esti singura care le poate sustine!
O vad pe Amalia in spatele parintilor mei cum ma priveste zambitoare.
-Amalia!
O iau in brate strans si ii dau drumul dupa cateva minute.
-Si mie imi pare bine sa te vad! Imi spune ea.
-Imi pare rau!
-Sa nu iti para! Eu mi-am gasit pacea alaturi de parintii tai !
O privesc zambitoare si trista in acelasi timp.
-Dar tu ,ti-ai gasit-o?
-Nu ! Cand am deschis usa un demon a fost eliberat si vrea sa se razbune ! Iar mie mi-a spua ca sunt norocoasa ca mor!
-Kat ,nu poti sa ii lasi fara lider acum ! Acum au cea mai mare nevoie de tine !
-Se pare ca obtin recordul de lovituri dureroase!
-Iubito, nimic nu e mai important ca viata ! Chiar daca e plina de neajunsuri sunt sigura ca are si putine parti bune care le depasesc pe cele rele!
-Ce bine imi pare ca v-am vazut!
-Si noua ! Dar acum e momentul sa te gandesti ca tu trebuie sa te bucuri de sansa la viata pe care tu ar fi trebuit deja sa o traiesti!
-Stiu ! Dar lucrurile care ma trag inapoi sunt mult mai puternice!
-Kat, tu esti Varcolacul Legendar ! Esti cea mai puternica fiinta de pe planeta ! Nimeni si nimic nu te poate trage inapoi, decat tu! Tu iti cauzezi aceste caderi! Imi spune Amalia incurajatoare. Acum e momentul sa te prinzi de ceva si sa te ridici la suprafata!
-Asa e ! M-am ascuns dupa probleme!
-Sa sti ca noi mereu vom fi cu tine , tu doar trebuie sa te uiti la luna ! Imi spune tata usor.
-Stati unde plecati!
-Treaba noastra s-a terminat aici ! Tu trebuie sa iti continui drumul pe care le-ai inceput!
Astea au fost ultimele cuvinte spuse de mama pana sa dispara in asfintit. Mi-am mangaiat fata si am plecat spre spital. Cand am ajuns doctorul o lasa pe Kris sa intre la mine. Fug si intru cu ea. Kris se prabuseste langa patul in care zaceam.
-Te rog nu ma lasa si tu ! Stiu ca ai trecut prin multe ,dar ai o viata intreaga inainte ! Te tog Katy !
Plangea si suspina cu capul infundat in mana mea palida. Isi ridica putin capul si trage aier in piept. Se ridica ,ma pupa pe frunte si pleaca ,lasand-o pe Ale sa vina.
-O Doamne Kat !
Se aseaza langa patul meu si ma ia de mana.
-Imi pare asa de rau ca nu pot face nimic sa te trezesc !
-Grozav ,acum toti se simt responsabili ca nu ma trezesc !
Ale a mai stat putin si l-a lasat pe Eidăn sa intre.
Se pozitioneaza aproape de pat ,neavand curaj sa se apropie .
-Imi pare rau ca a trebuit sa fi martora la criza mea de nebunie!
-Hei e in regula ! Ii spun cu o mana pe umarul lui. Atingerea mea il indemna sa se apropie mai mult.
-Stiu ca esti nehotarata daca sa te intorci sau nu ! Dar sa sti ,ca orice ai alege eu te voi iubi mereu!
Imi pupa mana si se uita fix la mine.
-Te iubesc Katerine Petrova!
Raman blocata in timp ce el pleaca cu mainile in buzunar. Kol il bate pe umar si intra si el.
-Hei ,printeso! Cum o mai duci ?Te-ai gasit vreun print de nu te mai intorci?
Zambesc scurt si imi pun manile in jurul pieptului.
-Uite stiu ca nu sunt o mana dreapta prea buna si ca iau totul ca un joc ,dar iti promit ca voi avea grija de haita ! Insa nu va fi la fel fara printesa noastra ,fara Alphaul nostru ! Si sa sti ca te iert pentru ca din cauza ta acum Malia ma santajeaza cu o poza în care sunt gol !
Zambeste scurt ,se intristeaza si pleaca. Lau urmat Alan si Aisac ,care mi-au multumit pentru ajutor si ca isi doresc sa imi spuna asta cand sunt treaza. Apoi a intrat Rose care s-a asezat rigid ,din cauza bandajului din jurul abdomenului.
-Of Kat ,nu credeam ca o sa ajungem pana aici ! Dar uitane ,suntem cele mai bune prietene de 10 ani! Credeam ca o sa mergem una la majoratul alteia si ca vom fi domnisoare de onoare la nuntile noastre ,ca o sa plangem la absolvire! Si uitana ,tu esti in coma si eu am ditamai gaura in stomac ! Dar asta se va vindeca ,insa nu prea cred ca pierderea ta se va vindeca vreodata!
Isi apleaca putin capul si isi calmeaza fata.
-Nu am avut ocazia sa iti spun, dar tatal tau e in viata ,e inchis intr-o inchisoare dea tatei !
-Ce , e in viata?
-Nu stiu daca dupa ce Tod a fost scos din functie mai e acolo ! Dar macar stim ca e in viata! Intelegi Kat ,tatal tau natural traieste ! Asta e sansa ta, profita!
Se ridica trista si pleaca cu privirea pierduta .
Imi acopar fata si oftez. Insa zambesc cand ii aud vocea.
-Buna micuto!
Nu stiu de ce dar parca pe Antonius il stiu de o intreaga viata .
Ma asez pe cealalta parte a patului si imi pun fata in palme.
-Am crezut ca nimic nu ma poate scoate din intunericul din care intrasem, insa decand te-am vazut pentru prima data mi s-a luminat fata! Micuto, nu stiu ce te retine acolo ,dar sa sti ca daca renunti nu numai noi o sa pierdem ceva si tu o sa pierzi multe ! Gandestete la asta micutule varcolac !
Imi mangaie mana si pleaca la fel de repede cum a venit.
****
Din perpestiva lui Danton:
Conduceam incruntat si ganditor . Nu stiu de ce nu ma gandisem mai devreme.
Am coborat din masina si m-am uitat precaut in jur . Am intrat in casa veche, enervandu-ma scartaitul usi .
-Ma scuzati ,orele de vizita sunt in timpul zilei! Spune barbatul care statea dupa birou.
-Am nevoie doar de doua minute!
-Imi pare rau dar nu se poate !
Zambesc si inaintez pe hol ,insa sunt oprit de o mana puternica.
-Nu ai auzit ce am spus?spune in timp ce ma tragea de mana.
-Eu cred ca tu nu ai auzit!
Il apuc de gat si il lipesc de perete puternic.
-Dantonian!
Se aude un glas cald si ragusit in spatele meu. Ma intorc repede si ii zambesc.
-Buna bunico! Spun in timp ce o iau in brate.
-E in regula Andrei!
Barbatul da din cap aprobator si pleaca.
-Deci ,ce cauti aici asa tarziu?
-Katerine e in coma si ma gandeam ca ma poti ajuta!
Bunica este una din batranii din consiliu .Acestia detin lucruri si secrete nestiute de noi si de multi altii.
-Am auzit ! Insa credeam ca Lupul Legendar e mai puternic de atat!
-Este ,insa ceva o opreste!
-Dragule ,sufletele ratacite prin locurile nestiute de cei vii ,pot fi trezite doar de jumatatea lor!
-Serios?
-Stai nu i-ati spus despre asta? Cum ati putut sa o privati de cel mai important lucru in protejarea haitei ! Doar stiti ca prin acest proces puterea conducatorilor se transmite si haitei!
-Stim ,insa doar tatal ei are dreptul sa ii spuna!
-Alexander traieste?
-Da ,e inchis de vanatori !
-Dragule ,sti ce ai de facut ! Sufletele ratacite pot fi trezite de scantea ,de cuvintele jumatatii sale!
Dau din cap aprobator si plec spre spital. Ajung acolo cat ai clipi .
****
Am plans mult azi ,fiind emotionata de toti care au venit sa ma vada si sa ma incurajeze. Au venit de la scoala, din haita ,prieteni vechi, noi.
Dupa mult timp de ramas singura ,ramasesem fixata pe stelele care se vedeau prin geamul camerei mele de spital.Toti se dusesera sa manance inafara de Eidăn care statea trist pe scaun.
Tresar cand il vad pe Danton cum da buzna in camera. Inchide usa si se aseaza stangaci langa pat. Eram putin socata ,nu stiam ce cauta el aici . Eu trebuia sa ma hotarasc daca sa raman sau sa plec pentru totdeauna si el intra val vartej intr-o camera unde o persoana e in coma.
-Stiu ca probabil esti confuza si ca nu sti ce sa faci , dar am auzit ca niste cuvinte asezate cum trebuie ,deslusesc si cele mai grele incercari! Deci:
,,Când însuşi glasul gândurilor tace,
Mă-ngână cântul unei dulci evlavii,
Atunci te chem; chemarea-mi asculta-vei?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Puterea nopţii blând însenina-vei
Cu ochii mari şi purtători de pace?
Resai din umbra vremilor încoace
Ca să te văd venind ... ca-n vis, aşa vii!

Cobori încet... aproape, mai aproape,
Te pleacă iar zâmbind peste-a mea faţă,
A ta iubire c'um suspin arat-o,

Cu geana ta m-antinge pe pleope
Să simt fiorii stringerii în braţe,
Pe veci perduto, vecinic adorato!

Intoarce te tog sufletul ratacit,
Caci jumatatea are nevoie de
Cealalta jumatate, pierduta si indepartata."

Il priveam cum ii tremurau mainile si vocea .Se ridica repede ,se apleaca usor si imi saruta fruntea palida .
Atunci am simtit cum nimic nu mai conta ,cum am luat o decizie fara sa ma hotarasc .Cum imi simteam corpul ,cum simteam patul si asternuturile albe.
Ma eliberez din intunericul in care eram .Deschid ochii incet si inspir adanc.
-Katerine !
Il vad pe Danton cum zambeste intrebator . Ii zambesc ,inca privind in ceata .
-Kat !
Eidăn ma ia in brate dandu-l la oparte brutal pe Danton.
-Ma duc sa ii anut pe ceilalti !
Pleaca ,zambindu-mi scurt. Eu ramanand cu Eidăn care ma strangea tare de mana.
-Stai linistit nu mai plec nicaieri! Spun ragusita.
El ma saruta pe frunte ,rasufland usurat .Apoi eu imi indrept atentia spre usa .In cateva minute toti erau in camera urland de bucurie si imbratisandu-ma scurt. Insa eu eram cu gandul doar la poezia lui Danton ,care ma puse pe ganduri.