Dark Wings

7. Fugind de complet

Katelyn pov

Transpirația îmi curgea viclenește pe frunte. Alergam de mai bine de 5 minute prin pădurea deasă din spatele căminului. De ce alergam? Nu știam exact, dar știam că nu trebuia să mă opresc din ceea ce făceam. Auzeam cum pașii din spatele meu creșteau în viteză. Fugea după mine. Nu scoteam nici un sunet, nici el de altfel. Singurele sunete care se auzeau în pădurea întunecată erau frunzele uscate călcate de pașii noștrii alergători. Gâtul îmi era uscat, fiecare gură de aer agravând setea mea. Nici plămânii nu mai aveau mult și cedau, dar nu erau mai fragili decât picioarele mele. La fiecare metru simțeam cum mi se adâncea piciorul cu câte un centimetru în pământ. Îmi feream fața de crengile copacilor ce îmi stăteau în drum, încercând să nu pic. Prima oară după cele opt minute de spaimă mă uit în spate să verific dacă creatura ce mă urmărea mai era acolo. Urmele dispăruseră la zece metri de mine. Plecase. Nici măcar mirosul de sânge proeminent nu îmi mai tulbura nările.

M-am sprijinit cu spatele de un copac și am răsuflat zgomotos. În sfârșit puteam să respir. Plămânii mei mângâiau fiecare particică de oxigen ce făcuse contact cu ei. Mi-am lăsat corpul moale pe covorul de frunze ce acoperea iarba. Buricele degetelor mele căutau nerăbdătoare fermoarul de la geaca de piele pe care o purtam. Nu am băgat de seamă faptul că afară erau doar cinci grade. Trupul meu avea nevoie de răcoare. Îmi desfac ușor fermoarul și sunt atinsă de frigul de afară. Simțeam cum abdomenul meu se lipise de frunzele reci ce îmi conturau corpul. Știam că trebuia să mă întorc la cămin, dar nu eram suficient de odihnită nici pentru a face trei pași. Pleoapele îmi devin grele, acoperindu-mi în întregime ochii. Buzele formaseră o linie dreaptă, conștiente de faptul că nu aveau să mai atingă lichidul transparent numit apă.

Oare așa aveam să mor? Oare așa aveam să îmi petrec ultimele clipe în viață? Într-o pădure la nici 20 de minute de facultate degerată de frig? Nu puteam să îmi permit așa ceva, dar nici nu aveam ce să fac împotrivă. Mâinile le simțeam reci pe lângă trupul meu pe jumătate dezgolit, picioarele moi ca untul topit și gâtul încercând să reziste frigului cu înghițituri mici și dese de aer. Încercam să îmi imaginez cerul înstelat ce se afla deasupra mea. Măcar să mor cu o imagine frumoasă în gând. Cântecul greierilor răsuna în urechile mele, acompaniate de câte un buhuit de bufniță.

Gândul îmi zboară iute la tata. Oare ce făcea acum? Se bucura de spectacolul din pădurea unde trupul fiicei ei înghețat avea să fie mâine descoperit de către gardienii raiului? Oare vorbea cu muritorii ce au ajuns aici? Ce lucru era mai important decât propria lui fiică? Tatăl nostru care ești în ceruri... TATĂL MEU! Mărețul Dumnezeu nu putea să își vadă pentru ultima oară fiica. Nici măcar îngerii nu au o viață infinită. El trebuia să știe cel mai bine. Dar iată-mă aici. Unica lui fiică la o secundă de o moarte singură. O viață am trăit-o pe cont propriu. O viață care s-a scurs în singurătate.

Liniștea îmi este tulburată de niște pași apropiindu-se de trupul meu. Simțeam cum inima o lua la salturi terifiant de puternice. Revenise. De ce acum? De ce nu a putut să mă prindă în timp ce alergam? Voia să îmi lase timp cu mine? Nu știam ce avea de gând să facă, dar de un singur lucru eram sigură. Nu aveam să scap cu viață. Nu în această stare.

Respirația celui ce acum se afla la nici un metru de mine îmi atacă fața. Era caldă, parcă ajutându-mă să îmi dezgheț buzele. Degetele lui îmi ating abdomenul gol în timp ce îmi lua micuța cheiță a fermoarului pentru a-l închide. Își trece degetele ușor prin părul meu încâlcit, ducându-și mâna la ceafa mea, iar cealaltă mână o plasează în spatele genunchilor mei. Îmi ridică corpul de la sol, auzind foșnetul frunzelor ce se dezlipiseră de mine. Locul unde palmele lui îmi presau materilul ce se afla pe corpul meu se încălzise considerabil. Acesta începe să se deplaseze cu mine în brațele lui. Unde voia să mă ducă? Ce voia să îmi facă? Cine era, defapt? Atâtea întrebări și atât de puțin timp la dispoziție pentru a le răspunde.