Dark Wings

3. Buzele ei roșiatice

Katelyn pov

Am ieșit cu o viteză înfiorătoare din cafeneaua care mi-a oferit confort pentru o scurtă perioadă de timp. Mi-am adus aminte motivul pentru graba mea. Nat. Nu o găseam. Prezența băiatului mă amețise total. Poate a fost din cauză că nu mi-am băut ceaiul. Am traversat strada ce se afla între cafenea și facultate încă bulversată după cele întâmplate mai devreme. Îmi simțeam picioarele ușor cedând, dar era mai grav că nu eram afectată de dispariția Nataliei ci a unui simplu băiat pe care tocmai ce îl întâlnisem. A fost ceva în privirea lui... nu știu exact, iar faptul că m-a lăsat cu garda jos nu o să se mai repete. Nu pot să îmi permit să fiu vulnerabilă doar din 2 replici și să mai arăt și asta destul de evident.

Am ajuns în fața intrării căminului. Nu eram sigură că Nat avea să se afle aici, dar presupun că nu a ajuns să cunoască toate împrejurimile raiului. Nu avea cum. Eu nu m-am oferit. Poate ar fi trebuit ca să nu îmi crească tensiunea atât de repede. Am intrat pe ușile clădirii grăbită cu traiectoria spre camera mea și a fetei pe care o caut. Simțeam cum începe să îmi zvâcnească capul. Dorința de a o vedea în patul ei citind o carte cu o expresie concentrată, ușor prea concentrată cu câteva șuvite picându-i pe față era sfâșietoare.

Nu știu cum am ajuns să mă atașez atât de repede de cineva... poate faptul că ea a fost una dintre singurele persoane pe care aș putea să le consider prietenă. Oarecum a fost nevoită să se înțeleagă cu mine, fiind colege de cameră și fata cea nouă. Presupun că oricărei persoane îi este greu să se mute dintr-un colectiv în altul. Eu mereu am fost o "intrusă"... o persoană cu care nu merită să îți pierzi timpul. Nat a fost singura persoană care m-a făcut să simt că pot fi apreciată și de alte persoane chiar dacă ea nu realizează asta. 

Am ajuns în dormitor cu inima bătându-mi de 15 ori mai tare decât bătea când plecasem din cafenea. Îmi axez atenția asupra patului Nataliei. Era gol. Neatins de dimineață. Simțeam un nod în gât. Analizez mai bine camera și ajung la concluzia că nu a venit aici după ore. Totul era la fel ca atunci când am plecat. Pijamalele mele erau puse pe pat mototolite, iar hainele lui Nat erau pe jos. Unde era Nat?

Nat pov

- Data viitoare când ai de gând să te aperi, gândește-te și la posibilitățile adversarului de atac! îi oferă roșcata un sfat băiatului, aceasta retrăgându-se spre ușile facultății.

Scena ce tocmai se desfășurase în fața ochilor mei mă lăsase șocată. Acest înger nu se compara cu Katelyn. Era mult mai sigur pe el, își controla fiecare mișcare cu precizie. De ce oare nu m-a pus tata să o ucid pe ea? Era un subiect mult mai interesant decât fiica lui Dumnezeu. Mi-ar fi făcut mai multă plăcere să o omor, ar fi devenit mai incitant deoarece nu e o persoană care să riposteze ușor. Câtă flexibilitate...

Eram în fața intrării secundare a facultății încă prinsă în transă. Fără să vreau ajung să mă îmi lipesc spatele de ușile clădirii. O voce dulce, dar amenințătoare mă aduce cu picioarele pe pământ aproape ajungând să fac contactul cu podeaua. Persoana din fața mea mă prinde de umeri ridicându-mă la nivelul feței ei, atunci realizând cine era.

- Îmi pare rău! Nu am vrut să te sperii, dar îmi cam stai în drum.

Părul ei roșu ca focu încă îi era răvășit din cauza confruntării, dar aducea același aer ca cel pe care îl avea acum 2 minute. Se putea vedea pe chipul ei învăluit de trăsături angelice că era obosită și chiar nu voia să aibă de a face mine. Creierul îmi spunea să mă dau până nu ajung chiar pocnită de persoana din fața mea, dar picioarele nu puteau să acționeze. Nu mai eram în măsură să îmi ordon membrele să se miște. Simțeam furnicături unde palmele ei îmi atingeau umerii expuși. Acum mă urăsc că am decis să mă îmbrac decât cu un maieu si pantaloni. Chiar dacă fețele noastre nu erau lipite, puteam să îi simt respirația atingându-mi obrajii care presupun că se și înroșiseră.