Dark Wings

12. Scrum și gheață

Edward pov

- Ești sigur? Deoarece ea nu vrea să îmi spună ce este neînregulă. Așa că te întreb pe tine frate. Ce se întâmplă cu Katelyn?

- De unde să știu eu, Nat? Nu pot să îi citesc gândurile!

- Poți să îi citești alte chesti...

- Ce vrea să însemne asta? o întreb eu ușor iritat.

- Am văzut cum te uitai la ea, Edward! Este evident că...

Dar continuarea propoziției începută de Natalie rămâne în aer, fiind oprită de un zgomot ce se declanșase în fața ușii. Fără a mă gândii de două ori la cine ar fi putut să producă acel sunet, deschid ușa balconului și ies pe el. Nu era încăpător, dar aveam loc să mă ascund în colțul drept al acestuia. Aud ușa dormitorului cum se deschide și o voce vagă auzindu-se pe partea cealaltă:

- Scuze. Nu știam că ai ajuns și îmi căutam cheile... și asta s-a întâmplat.

Normal că era Kate, doar era și camera ei. La auzul pașilor acesteia intrând în cameră îmi lipesc spatele de perete. Încerc să îmi reglez respirația dezordonată și să gândesc rațional. Cum aveam să plec de aici? Noaptea se lăsase în rai, ceea ce făcuse vremea de afară mai răcoroasă, deja simțind cum începeau să îmi tremure mâinile. Eram îmbrăcat într-un tricou negru și o pereche de blugi. Nimic ce ar putea să îmi țină de cald.

- Doamne, Nat! Afară este frig! De ce ai lăsat ușa de la balcon deschisă? se aude vocea lui Katelyn apropiîndu-se de balcon.

La naiba! Acum ce? Îmi mențin poziția, lipit de perete, fără a scoate nici măcar un zgomot. Dacă mă vedea? Ce îi ziceam? Ce puteam să fac? Aceasta ajunge în fața ușii, simțind cum inima mi se oprește brusc. Întorc ușor capul spre fata ce se afla în pragul ușii pentru a-i cerceta privirea. Era mult mai bine dispusă decât atunci când am văzut-o în cafenea. Poate pentru că acum nu eram cu ea, sau asta credea ea. Poate eu eram motivul tristeții ei. Nu era un poate, eram motivul. Kate închide ușa balconului și intră în cameră.

Răsuflu zgomotos, simțindu-mi din nou bătăile inimii. A fost aproape. Mult prea aproape. Îmi dezlipesc spatele de bucata de piatră și arunc o privire în camera celor două fete. Acestea stăteau pe patul lui Katelyn și se uitau atente la o foaie hârtie. Probabil foaia de hârtie pe care încerca Kate să scrie cu câteva ore în urmă. Nat își pune capul în poala îngerului, în timp ce aceasta continua să citească cu voce tare fragmentul scris. Simțeam nevoia de a o trântii pe Natalie jos de pe ea. Nu trebuie să se împrietenească cu ea, ci doar să fie colege de cameră. Atât.

Mă aplec pe balustrada balconului, uitându-mă dacă mai era vreo urmă de îngeri. Era destul de întuneric, fiind nici un stâlp de iluminat în jurul căminului, ceea ce însemna că era ferit de restul. Îngerii păzitori nu obișnuiau să patruleze prin campus, un alt punct pentru mine. Motive pentru care eram în siguranță. Mă întorc cu fața la geamul ce mă separa pe mine de celelalte fete și arunc o ultimă privire pentru a mă asigura că nu sunt privit. Katelyn și Natalie s-au despărțit, fiecare stând în patul ei. Kate stătea cu spatele la geam, iar Nat era atentă la fiecare mișcare pe care o făceam. Nu îmi era teamă că mă vedea ea, doar este sora mea, ci îmi era frică ca privirea mea să se intersecteze cu a îngerului de care fugeam.

Îi fac cu ochiul surorii mele și mă arunc de pe balcon. Nu era mult până la sol, doar câțiva metrii. Îmi deschid aripile pentru a atenua și pentru a-mi echilibra căderea. Durea de fiecare dată când le scoteam, motiv pentru care nici îngerii nu le arată în mod permanent. Dar ale mele erau diferite de ale lor. Penele ce acopereau osatura erau negre ca ale corbului și erau ascuține la margini. Erau ca niște zimți suficient de ascuțiți încât puteau să îți penetreze mâna. De aceea și dureau când le scoteam la iveală, pe lângă faptul că ele își fac veacul în pielea spatelui meu.