Dark Wings

9. Fața unui Morningstar

Nat pov.

Mă plimbam pe holurile facultății mai fericită decât niciodată. Astăzi era ultima mea zi în rai. Astăzi viața lui Katelyn Moore avea să ia sfărșit. Fratele meu, Edward Black, avea să o omoare. În sfârșit tortura aceasta se termina. Nu o să mai văd chipurile angelice niciodată și eram atât de încântată la acest gând. Abia așteptam să intru pe porțile iadului, căutându-l pe tata pentru a-i oferii vestea cea mare. Tot planul cu "Răzbunarea lui" avea să ia sfârșit. Gata cu antrenamentele. Gata cu reproșurile infinite. La revedere ogligații și bun venit distracție.

Ajung în fața ușilor facultății și le analizez prelung. Nu aveam să mai merg pe acest coridor, ce aparține de acest loc insuportabil. Nu mai eram nevoită să stau în aceeași cameră cu Katelyn. Să îi văd trupul plăpând sub cearșafurile patului de lângă mine. Mâinile ei se le atingă pe ale mele. Ea să îmi caute din priviri fiecare neregularitate în comportamentul în meu. Conversațiile cu ea înainte de culcare. Nu pot să neg faptul că nu am avut parte numai de momente urâte. Simplul fapt că încerca să îmi asculte ofurile chiar dacă nu îi ceream asta, îmi dădea de înțeles că sentimentele erau aceleași și pentru ea. Recunosc, nu sunt cel mai ușor demon de îmblânzit, dar ea își lua din timpul ei pentru a fii acolo.

Îmi scutur capul, alungând acel gând și deschid ușile. Aerul răcoros de afară îmi bruschează pielea, simțind cum un fior trece pe șira spinării. Îmi așez geanta pe umăr și mă îndrept spre cămin. Campusul era la fel de aglomerat de studenții facultății. Fețe neștiute de mine, dar cineva îmi atrage atenția, oprindu-mă. Era ea. Singurul înger de la care îmi doream mai mult decât un salut. Stătea sub un copac la nici doi metrii de mine, cu spatele sprijinit de acesta, dar totuși nu realizase că era privită. Citea o carte, atenția ei fiind captată de foile subțiri intipărite cu litere pictate în negru. Șuvițe din părul de foc îi picau pe frunte, gândindu-mă că ar fi putut să îi ardă pielea la contactul cu acestea.

Știam că aveam să nu îi mai întâlnesc niciodată privirea, dar totuși nu aveam suficient curaj nici să mai fac un pas înainte. Voiam să îi arăt că eram bine, eram fericită. A naibii să fiu mă simțeam perfect. Aveam să scap de toate astea, iar mie îmi era frică să vorbesc cu o fată pe care nu o să o mai văd? Dar acesta era efectul ei asupra mea. Singurul lucru pe care puteam să îl fac era să mențin distanța.

Un oftat îmi iese inevitabil printre buze. Continui drumul către cămin nebăgând de seama distanța care se micșora dintre mine și ea. Trebuia să mă întâlnesc cu Edward pentru a-mi confirma finalizarea misiunii și pentru a trece la pasul următor. Plecarea din rai. Dar gândurile îmi sunt smulse cu forța când un bărbat își scapă cărțile în fața mea.

- Uite ce ai făcut! exclamă bărbatul din fața mea furios.

Știam cine era, și nu era un înger. Nu cunoscusem acea voce în rai. Ci in iad. Ce căuta încă un demon aici? Mă aplec pentru a aduna cărțile "dărâmate de mine". Acesta își dă seama de jocul pe care îl continuasem și se apleacă și el "ajutându-mă".

- Tick tock, prințesă! Răbdarea lui Lucifer nu este infinită. șoptește acesta în timp ce nu se oprește din strâns cărțile.

Tatăl meu fiind regele iadului, asta mă face pe mine prințesă, statut care nu mă deranja.

- Urmează să am o întâlnire cu fratele meu după executarea ei. spun eu împingând cărțile spre el, acesta dându-mi-le.

Își ridică sprâncenele mirat la auzul cuvintelor mele.

- Vrei să îmi spui că a-ți omorât fata? întreabă acesta neschimbându-și privirea.

- Cel care a mănuit pumnalul a fost Edward, dar da. Este moartă!