Jeff The Killer -Un om normal ? (NEEDITAT)

Capitolul 12

-Iris-

– Unde e ea? Unde e Teodora ? Țipă un tip la mine .

–Tu cine ești în primul rând ca să țipi la mine , și în al doilea rând a fugit spre est cu un lup pe urmele ei , spun încrucișându-mi mâinile la piept.

– Citez,  în primul rând,  îți pot scoate ochii doar dintr-o singură mișcare dacă mai comentezi și citez, în al doilea rând trebuie să te ascunzi. Slends , hai să o găsim,  spune unui personaj mitic super înalt.

Auzind astea, o iau la fugă unde văd cu ochii. Poate a scăpat pentru moment,  dar data viitoare nu va mai fi la fel...Averea tot a mea va fi.

-Slends-

–Jeff..

–Ce-i? Mă întreabă în timp  ce stă cu ochii în patru.

–Fetișcana care tocmai a plecat e o piază rea, n-ar trebui să o lăsăm cu Teo. I-am auzit gândurile și sunt foarte întunecate.

–Să o decapi...

Însă nu termină de vorbit , că  se aude un urlet straniu din față. Jeff o ia la fugă,  eu prinzându-l din urmă. Ajungem într-o poieniță, sângele fiind împrăștiat peste tot , pe iarbă,  prin copaci și chiar pe bușteni . În fața noastră stă Teodora în poziție de atac cu o buturugă în mână,  ea fiind plină de sânge, iar la câțiva metri se află un corp neînsuflețit, corpul fiarei ce a atacat-o.

-Jeff-

În fața mea , stă chiar îngerașul meu , mortal aș putea zice. De obicei apreciez munca depusă în astfel de condiții,  dar acum e vorba de Teodora , nu de oricine. Mă apropii de ea , iar buza de jos începe să îi tremure incontrolabil.

–Hei sunt aici , nimeni nu îți  face rău  Teo, îi spun luând-o într-o îmbrățișare .

–Mă urmărește și mă va omorî..

Nu bine termină de spus că mi se pune un nod in gât . Rup îmbrățișarea si o întreb cu glas precipitat:

–Cine?

Însă nu primesc un răspuns . Un miros puternic de fum îmi inundă plămânii. Undeva de departe se văd flăcări uriașe ce mistuie o locuință. Teo se întoarce cu spatele și  fuge în acea direcție ca din pușcă.

-Teo-

Nu nu nu. Casa mea e în flăcări,  Iris s-ar putea să se afle în casă. Cu toate ca îmbrățișarea dată de Jeff a fost deosebită,  trebuie sa plec. O iau la fugă unde văd cu ochii , crengile joase a copacilor aproape căîmi scot ochii. Țipetele disperate ale lui Jeff nu mă  opresc din fugit,  nici nu mai vreau să-l ascult.  Mi-a rupt inima în bucățele . Ajung la fața locului și mă arunc în genunchi. Atâtea amintiri , o viață aproape frumoasă s-a dus pe apa sâmbetei..Stând cu fața plecată, părul curgându-mi pe umeri , simt lacrimi fierbinți ce se rostogolesc pe obrazul îmbujorat. Plămânii mai au puțin și îmi cedează de la efort și de la fumul înecăcios. Deodată din casă se aude un strigăt disperat.  O NU! Iris se află înăuntru. Ma ridic , sleită de puteri și  fug cu o agilitate amețitoare , trecând de pompieri și polițiști. Odată ajunsă în locuința mistuită de flăcări,  imi pun bluza la nas pentru a nu ma intoxica si îmicroiesc drum printre rămășițele în flăcări. Merg puțin și o vad pe Iris încercând să se eliberez de sub o scândură imensă , aflată și  ea la rândul  ei în  flăcări. Încerc din răsputeri să o eliberez , iar la un moment dat simt cum toata greutatea se ridică și palmele nu mă  mai ard.  Jeff stă  în dreapta mea ridicând scândura.

–Credeai că te las doar pe tine să te joci cu focul? Suntem in asta împreună , îmi spune luându-o pe Iris în brate fiindcă a leșinat.

–Haide Jeff, să ieșim de aici , strig făcând slalom printre flăcări.

Acesta reușește doar sa încuviințeze din cap , înainte ca tavanul să se prăbușească între noi.

Reușim să ajungem afară , unde ambulanțele  ne așteaptă. Paramedicii ne așează pe toți  trei pe câte o targă , iar la contactul cu mirosul de spital încep să tușesc incontrolabil .

– Ești bine? Mă întreabă Jeff , făcând ochii mari .

Afirm , doar ca la câteva minute mai târziu să scuip sânge.

O nu.. Nu trebuie să fie de bine..

Salutare dragi cititori , am revenit după atâta timp de cand nu am mai scris nimic pe watt. Dacă vă place si vreti sa continui m-ar ajuta câteva păreri și idei. Va iubeeesc 💞