Volumul 2- Capitolul 9

155 12 0
                                    

23 August- 17:30- Los Angeles, America

                              Eram singura in casa din mijlocul padurii. In ultimul timp  Dylan si cu Derek plecau de acasa si se intorceau tarziu. Am descis sa ma plimb prin curte, sa inspir aerul curat al naturii. Era liniste, nici animalele nu fac galagie, pastrand linistea. Samuel -bodyguardul care avea grija de mine cat timp baietii erau plecati- se apropie de mine cu pasi marunti. Mereu mi s-a parut a fii un dubios, probabil si din cauza laturii sale sau poate era mai mult de atat. Ochii sai erau bagati in craniul sau, iar ranjetul sau ma cutremura. L-am vazut ca se apropie mai mult decat deobicei, iar eu am fugit. O lua pe urmele mele, am inceput sa tip, dar cine ma auzea in pustietatea asta? A sarit pe mine imobilizandu-ma. A dat cu un spray in fata mea, facandu-ma sa ametesc.

Peste cateva ore- 23 august- destinatie necunoscuta

                               Imi ridic genele aievea. Erau mult prea grele pentru a le ridica si depuneam eforturi mari. In dreptul meu auzeam pasi care se apropiau de mine incet si sigur. Am incercat sa ma intind, dar mainile si picioarele imi erau legate, iar gura mea era acoperita cu scoch. Pasii se opresc in dreptul meu. Incerc sa imi ridic pleoapele ca sa il privesc pe cel care m-a rapit. Era un barbat imbracat la costum. Se lasa in genunchi si ma priveste lung. Imi ridica capul cu o mana si cu cealalta imi scoate scochul. Am scancit simtind usturimea buzelor. Barbatatul rade. Un ras diabolic. Nu ii puteam distinge fata. Camera era intunecata, fiind luminata de un singur bec care era pe sfarsite.

-Ce vrei de la mine? Cuvintele mele ies cu asprime. Barbatul se ridica si incepe sa se miste prin camera.

-Pentru inceput, pe tine, apoi pe fratele tau cu micul sau prieten si dupa... lasa o tacere de suspans. Se intoarce cu spatele uitandu-se la usa. Viata voastra. Inghit in sec, dar el doar rade diavoleste. Am inceput sa ma zbat incercand sa scap din stransori. El se intoarce. Nu te mai zbate. Imi ordona, dar nu il ascult si ma zbat mai tare. Se apropie periculos de mine, luandu-si avant sa imi dea un picior in burta. Simteam cum mi se taie respiratia. Am incercat sa respir normal, dar luam guri din aer, plamanii mei luand o mica doza de oxigen. Rasul lui umpluse camera. Lacrimile mele fierbinti curgeau pe obraji, terminandu-se pe jos. Barbatul mi-a luat barbia intre doua degete si ranjeste. Eu inca plangeam neputand sa imi controlez lacrimile. Nu plange, frumoaso. In curand o sa ai pentru ce plange. Imi da drumul si pleaca din incaperea slab luminata. Incercam sa imi dau drumul din stransori, dat in zadar. Camera avea un mic geam cu gratii. Era noapte afara. Puteam vedea stelele cu luna de pe geam. Erau atat de libere, iar eu eram aici, inchisa intr-o camera intunecata. M-am tarat pana am dat cu capul de o teava. Probabil era patul. Ma ridic in genunchi si ma sprijin cu barbia de pat incercand sa ma ridic ca mai apoi sa ma intind. Dupa incercarile mele, am reusit. M-am ghemuit in pat si am inceput sa plang. Il voiam pe Dylan care sa ma sarute, sa ma mangaie, sa ma stranga in bratele sau spunandu-mi ca totul va fii bine, chiar daca nu era. Il voiam pe Derek sa ma linisteasca, sa fie aici cu mine, dar nici unul dintre ei nu era cu mine. Eram singura plangandu-mi de mila in camera asta stupida. Probabil barbatul ala se amuza de mine, de faptul ca eram aici, neajutorata. Si ce a vrut sa spuna mai devreme? De ce m-a rapit? De ce Samuel ii ajuta? Stiam ca e ceva dubios in legatura cu el, dar nu il vedeam sa imi faca asta. Lacrimile si intrebarile curgeau in intunericul care ma cuprindea cu totul.

                                   Razele soarelui imi brazdeaza fata de lacrimi uscate. Imi deschid ochii alene si ma ridic in sezut. Toata noaptea am plans, adormind inspre dimineata. Ma temeam. Ce avea sa se intample acum? Inspectez camera acum vazand-o mai bine. Usa era metalica, iar peretii erau neziditi. Dupa usa era patul, acolo unde eram si eu. In alt colt al camerei se afla ,,baia", o toaleta si o chiuveta langa. Ma simteam ca la puscarie si poate si mai rau.

                            Usa metalica se deschide. M-am ridicat cu speranta ca o fii cineva sa ma salveze, dar un baiat intra cu o tava de mancare. Ma uit la el, observandu-i o cicatrice pe fata aproape de ochiul drept. Avea ochii verzi amestecati cu un caprui, parul sau era negru si buzele erau subtiri, urechile aveau o forma ciudata, iar nasul era borcanat. Era imbracat in negru si trupul sau era foarte bine facut. Imi lasa tava pe masuta de langa pat si se aseaza langa mine. Imi trag picioarele mai in piept, speriata. El ma priveste si imi arata mancarea.

-Trebuie sa stau aici pana mananci, asa ca nu imi pierde timpul pustoaico. se incrunta la mine. Imi vorbea cu o voce taioasa si groasa. Dupa postura sa era genul de persoana impunatoare, dar nu el era capul operatiuni, era doar un ajutor. Nu imi era foame, chiar daca eram secata de lacrimi si oboseala punea stapanire se mine. Nu voiam sa ma raneasca, asa ca am luat tava mancand fortata. Simteam cum mancarea minse intoarce, voma fiind in gat, dar am inghitit-o, luand o gura din paharul cu apa. Tipul isi pune mana pe piciorul meu urcand cu mana in sus. Tresar si ma feresc.

-Ce crezi ca faci? Ma rastesc la el. Pun tavita pe masuta de langa pat avand grija sa nu sparg ceva. Acesta se pune deasupra mea, presandu-se cu mainile pe umerii mei. Am scos un icnet, dar m-a ignorat. Simteam cum mi se vor rupe umerii daca nu se ridica de pe mine.

-Asculta aici, pustoaico, tu nu ridici tonul la mine pentru ca o sa regreti asta, ai inteles? Daca eu am chef sa fac ceva, o sa stai fara comentarii. Imi scuipa cuvintele in fata. Inca sta pe umerii mei, iar eu ma stramb de durere. Ma scuipa intre ochi si se ridica de pe mine, luandu-si tava, apoi plecand. M-am sters cu umarul de saliva sa, in timp ce plangeam. Traiam un Iad si acolo daca eram, nu era asa. Plangeam din ce in ce mai tare printre sughituri. Voiam sa ma salveze cineva, sa vina cineva dupa mine. Nu mai puteam rezista aici si nu au trecut nici 24 h. Va rog salvati-ma...

Mesaj pentru cititori!

Dupa terminarea acestei carti, tin sa va informez ca am inceput una noua. Cartea se numeste ,,Al meu", iar ea va incepe la o saptamana dupa terminarea lui ,,Rapita|1&2|"

De asemenea m-ar ajuta un vot si o parere despre carte.

Va multumesc pentru atentie.

Răpită|1&2| -FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum