Volumul 2-Capitolul 5

336 21 12
                                    

16 August- Destinație necunoscută

                                  Încerc să trec peste amintirile de aseară ce îmi bântuie mintea de fiecare dată. Dylan a lăsat-o pe fata aia pentru mine care voiam sa evadez. De ce imi pasa atata de tare ca a facut asta? Probabil a fugit dupa mine pentru ca pierdea o noua jucarie, nu ca avea sentimente pentru mine. Ar trebui sa renunt la astfel de ganduri.

-Prințeso...vocea lui răsuna ca un ecou în toată camera goală. Îmi ridic capul din pâmânt şi ochii ni se intalnesc. Privirea sa este neutră,însă vocea lui era caldă şi plăcută. Orice fata s-ar fii topit daca era in camera cu el. Ochii sai albastrii ca marea, vocea sa ragusita, iar corpul sau bine facut le topeau pe toate.

-Ce vrei Dylan?am spus rece. Se aşează lângă mine menținându-şi postura drăgălaşă.Deschide brațele aşteptând sa mă duc să-l îmbrățişez, dar singurul lucru pe care îl fac e să mă las pe spate şi să mă uit la tavan.Îmi întind picioarele amorțite din cauza posturii în care eram mai înainte.Ghemuită.

-Sunt o persoană foarte deschisă...a început. Nu ştiu la ce vrea să se refere prin persoană foarte deschisă dar nu-mi miroase a bine. Ori parfumul său pe care nu i l-aş mai recomanda sau toată acțiunea asta. Jas,eşti... îşi întinde brațul spre fața mea, dar mă feresc. Acesta îşi retrage brațul şi-şi lasă capul în jos. Ar trebui sa te bucuri ca nu te-am lasat in padure. se ridică de pe pat  furios şi dă să plece.Îl prind de mână şi mă ridic şi eu.Contactul vizual nu se întrerupe.Se apleacă, iar buzele sale sunt la cățiva milimetrii distanță. Nu ma opun şi mă ridic pe vârfuri ca buzele mele să le întâlnească pe ale lui. Mă dau pe spate, câzând pe pat cu el pe mine. Îmi bag mâinile în părul său şi îmi mişc unghiile prin el. Geme. Îşi bagă mâna sub bluza mea şi strânge un sân,fâcându-mă să gem. Îl simt cum vrea să se îndepărteze dar îl trag aproape de mine. Mă răsucesc, astfel ajungând peste el.Îşi pune mâinile pe spatele meu şi face mici cerculețe cu buricele degetelor, scotând iar un geamăt de plăcere.

                      Un ciocănit repetat se aude din spatele uşii fâcându-ne să încheiem scena ce ducea la un alt nivel în curând.

-Jas, sunt eu!Pot să intru? sunt panicată. Nu ştiu ce să-i spun. Să-l alung?

-Frate, sunt eu aici, am invitat-o la masă!se bagă Dylan. Imi intorc privirea spre el, dar Dylan doar rânjeşte. Mă prinde de fese şi mã trage aproape de el.

-Okay!spune suspicios Derek. Îi aud paşii care coboară pe scări. Îmi aplec capul şi-l sărut pe Dylan. Mă depătez de el şi mã duc la baie să mă aranjez,apoi intru din nou în cameră. Dylan dispăruse. Puteam fii mai proasta de atat? Sa cad in bratele rapitorului meu?

Răpită|1&2| -FinalizataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum