Răpită|1&2| -Finalizata

Volumul 2- Capitolul 11

2 septembrie- ora necunoscuta- locatie necunoscuta

                          Trecuse cateva zile de cand am fost rapita, incepeam sa cred ca nimeni nu mi-a simtit lipsa. Probabil Dylan e in bratele lui Stacy, iar Derek a uitat de mine. Eram secata de lacrimi, nu aveam puterea nici sa mai plang sau sa ma mai misc. Eram vanata pe tot corpul. In fiecare seara barbatul la costum ma ducea intr-o camera si ma viola, apoi ma aducea in camera asta goala. Ma simteam murdara si folosita. Nu mancasem de la ultima intalnire cu baiatul cu urechile mari.

                            Usa metalica se deschide din nou, iar dupa ea apare din nou, barbatul la costum. Zambeste cand ma vede. Isi linge buzele intr-un mod gretos si se apropie de mine inchizand usa dupa el. Avea o plasa in mana cu haine. Ma tinusera zile intregi fara mancare si haine, iar acum urmau sa faca un gest dragut. Imi arunca plasa in fata. Ma intoarce cu spatele la el dandu-mi drumul din funii. Imi da o palma peste fund apoi ma intoarce cu fata la el. Ma simteam eliberata. Mainile imi amortisera stand zile intregi asa, aproape ca nu le mai simteam. Traiam un chin zi de zi si nimeni nu putea sa ma salveze.

-Imbraca-te frumos, o sa avem musafiri speciali in seara asta. Isi baga capul in scobitura gatului meu. Tremuram de frica si oricat as fii vrut sa il resping, nu puteam, o singura miscare gresita si m-ar fii costat scump.

                                  A iesit din incapere dupa ce m-a ajutat sa ma imbrac bucurandu-se ca ma atinge peste tot. Zambea pervers, stomacul intorcadu-se. Simteam voma in gat de la emotii, dar si de la amintirile din ultimele zile. De ce m-a imbracat? Cine erau acei musafiri speciali si de ce trebuia sa fiu prezenta? Intrebarile se invarteau in jurul creierului meu cautand un raspuns pentru toate intrebarile. Ce ascundea de fapt?

                                  Mai tarziu, Eric -baiatul care imi aducea mancare- a reaparut dupa atata timp. Se intampla ceva mai mult ca sigur si voiam sa aflu. Nu-l puteam intreba pe Eric pentru ca s-ar fii enervat, apoi m-ar fii batut, asa cum facea in rarele ori cand venea la mine.

-Mananca! Arunca tava in greata pe masuta de langa pat si se aseaza pe marginea patului. Am luat farfuria fierbinte si am inceput sa mananc. Imi era mult prea foame ca sa ma impotrivesc sau sa stau sa ma contrazic cu el. Terminasem farfuria, dar inca nu ma saturasem. Slabisem mult de cand nu am mai mancat, iar o simpla farfurie dupa atatea zile nemancate nu imi putea satura pofta. Eric observase ca inca imi era foame, dandu-mi seama dupa privirea sa. Nu mai avem. Imi spune ridicandu-se de pe pat luand tava cu el. Ciocaneste in usa metalica, ea se deschide, iar el dispare.
 
                             Mintea mea era cu totul in alta parte. Era la Derek si la Dylan care intarziau sa apara ca sa ma salveze. Ce dura atat? Eram asa departe de ei incat nu puteau sa ma gaseasca? Sau nici macar nu se straduisera sa ma gaseasca...

Dylan

                              Arunc o privire asupra oglinzii sparte. Aveam cearcane mari sub ochi si negre. Eram distrus de cand cu disparitia lui Jasmine. La inceput crezusem ca o luase Samuel la o plimbare in padure la cererea ei, dar se impotase, iar ea si Samuel nu mai venisera. M-am ingrijorat, asa ca eu cu Dylan am plecat in padure in cautarea ei, dar nu era nimic, nici o urma de om sau de masina. Mi-a spus Jasmine ca nu are incredere in Samuel, dar eu si Derek i-am spus ca i se pare. Ca e totul in imaginatia ei, ca vazuse prea multe filme, dar avea dreptate. In tot acest timp avea dreptate in legatura cu Samuel, iar noi doar am contrazis-o intorcandu-i spatele.

                         Am lovit oglinda furios pana cand nu a mai ramas pe perete. Mana imi era insangerata, colturile oglinzii intrandu-mi in pumn. Am scancit de durere. Plangeam din nou de dorul ei, de dorul zambetului sau, de dorul  parfumului. Voiam sa o vad, sa o simt, sa o iubesc, dar nu mi se dadea voie. Era distrus, iar pe langa mine si Derek care nu mai iesise din camera sa de la disparitia sa. Nu mancase si nici nu vorbise. Imi era teama pentru el, dar cel mai mult imi era teama pentru ea. Am cautat-o peste tot, dar era de negasit. Imi era teama ca a patit ceva mai rau, ca oricat as cauta-o, nu am sa o mai gasesc niciodata.

                                  Soneria se aude. Cobor scarile rapid, dar cand deschid usa nu e nimeni. Jos era o caseta cu un biletel pe ea. Ma ridic sa o iau de jos si dezlipesc biletelul de pe caseta.

,,Pentru ca sunteti atat de prosti incat nu o puteti gasi, va dau un indiciu, dar acel indiciu e ascuns in caseta.

                            Cu dragoste,
                                          Devil"

                        Strang biletelul in pumnul meu nervos, apoi inchid usa in urma mea. Trebuia sa ma gandesc ca Devil a fost si ca Samuel lucreaza pentru el. Cat am putut fii de prost. Il anunt pe Derek de caseta. Coboara scarile alene, ochii ii erau injectati de la atatea insomnii si zile planse, nu era mai departe decat mine.

                               Pun caseta si astept sa se incarce ca eu si Derek sa o putem viziona. In fata noastra apare Devil stand la un birou la costum. Ma infurii si incerc sa nu sparg televizorul.

,,Sunteti atat de prosti incat imi e mila de voi. Am sperat ca veti ajunge voi inainte sa va dau eu in semn, dar trebuia sa ma astept ca nu va duce capul. Derek, sora ta e la mine, arata o imagine cu  ea goala pe o podea si plangand, m-am infuriat si mai tare. Am dat cu piciorul in masa de sticla, bucatele din ea imprastiindu-se in toata casa, daca vreti sa o recuperati, veniti la vechiul depozit la 300 km distanta. Ma veti gasi voi, va astept." A ras diabolic apoi s-a oprit camera. Nu am mai stat pe ganduri, mi-am luat cateva arme si munitie, iar eu cu Derek urma sa plecam sa imi salvez fata.

Mai sunt 2 capitole: Capitolul 12 si Epilogul.