Când am fugit de acasă, nu m-am uitat înapoi.
La ce era să mă uit? La balegă, fețele uscate și acre și urmele de bici? Afurisite să fie. Oricum satul e pe ducă, aproape că nu mai e nicio fată care să facă vreun copil acolo.
Nu-mi mai trebuia de nimeni de acolo.
Nu-mi mai trebuia de nimeni din niciun sat.
Nu-mi mai trebuia de ai mei. Nu m-au învățat mai nimic. Capul plecat sabia nu-l taie și cam atât. Eu nu vreau să trăiesc așa.
Nu e nimeni mai sus ca mine, nu e nimeni mai jos ca mine. Suntem toți la fel, în același pământ ne vom întoarce.
Am luat un cal de unde am știut că pot lua fără să fiu văzut și dus am fost. Nu m-am oprit în satele vecine, că acolo mă știau câțiva. Am tot mers spre apus, mereu pe fugă. Norocul meu e că știu să trăiesc în pădure cât de cât. Am pus capcane și am avut ce mânca. Poți face multe cu un cuțit.
Hainele începeau să mi se ducă ușor ușor. Eu n-aveam cum să stau să-mi fac din cânepă și nici nu știam. A fost prima dată când am furat de nevoie. Știu că am furat și calul, dar era din disperare.
M-am strecurat noaptea într-un cătun pe care îl văzusem cu o zi înainte și am furat hainele de pe o sfoară. Nu conta cât de mari erau, dacă erau de bărbat, de muiere sau de copil, mi-am ales pe cele care îmi veneau și pe celelalte le-am lăsat la marginea pădurii, poate le-ar găsi ușor. Abia mai târziu mi-am dat seama că am făcut o mare greșeală. Cineva și-ar da seama că după hainele luate, un bărbat le-a furat.
Eh, acuma și eu că bărbat. La statură doar. Nu eram niciun bărbat pe atunci. Doar credeam că sunt.
CITEȘTI
Fuga de ieri
Short StoryUn baiat fuge din șerbie și se alătură unor hoți de cai. Într-una din tâlhării, răpesc o fată care îi dă peste cap, dar mai ales pe băiat. Fata, totuși, nu uită ce i s-a făcut.
