Am început să mă întreb ce înseamnă libertatea asta. Nu puteam pleca dintre ei decât mort. Trebuia să mă fac util și să-mi câștig locul. La prima vedere nu era nicio libertate aici. Era la fel ca acasă, doar că printre oamenii ăștia știam mai sigur că pot muri.
Dar treptat m-am obișnuit cu noua fire a lucrurilor. Am aflat care-mi sunt granițele și puteam să fac ce voiam eu în propria curte. Libertatea asta nu poate fi peste tot la fel.
Înainte să mă iau cu oamenii ăștia, hălăduiam singur și fără cineva să-mi poruncească, în pădure, căutând mâncare, să nu mă îmbolnăvesc și să nu fiu găsit. Nu aveam amenințarea sigură a morții în spate, dar trebuia mereu să fiu atent la ce se mișcă în pădure și să-mi caut bucatele. Când eram la mine în sat, aveam cât de cât mâncare, un acoperiș și pe ai mei care se mai îngrijeau de mine când eram bolnav, dar în rest eram muncit de boier și rareori aveam vreo clipă pentru mine.
Nu am fost liber nicicând. Am avut doar niște soiuri de libertăți după cum era viața mea la momentele alea.
Nu regret ce am ales. Suntem toți în aceeași oală și ne ajutăm unul pe altul.
CITEȘTI
Fuga de ieri
Short StoryUn baiat fuge din șerbie și se alătură unor hoți de cai. Într-una din tâlhării, răpesc o fată care îi dă peste cap, dar mai ales pe băiat. Fata, totuși, nu uită ce i s-a făcut.
