Fuga de ieri

9

Am mers din loc în loc. Căutam să stau de vorbă cu fata cât mai mult. Abia scoteam câteva vorbe de la ea. În unele zile plângea singură într-un colț. În altele nu vorbea nimic cu nimeni. Într-o zi a fost mai vorbăreață ca de obicei și m-am mirat tare. Chiar a zâmbit puțin. Ziua următoare era neagră și nu voia să mă vadă.

Ușor ușor a intrat în vorbă cu Brebedoc și Dobrel. A devenit un fel de învățăcel pentru amândoi. Îi arătau cum se gătește ca la carte și ce ierburi se găsesc și la ce sunt bune. Câteodată stătea numai cu ei și asta nu-mi plăcea.

Era o zăpăcită. Stăteam cu ea și o ajutam să-și aranjeze treburile aproape în fiecare zi. Atunci mi-am dat seama că nu prea eram bun de altceva. Cum zicea Brebedoc, era doar vorba de mine. Am ars o mâncare odată, pe deasupra era să și pun o plantă otrăvită. Habar n-aveam să lucrez în lemn sau în piele, nu era arta de mine. Nici cu măciuca nu eram cine știe ce. 

Bătrânu m-a chemat înainte de altă furăciune să asculte și sfatul meu și mă simțeam de parcă aveam două inimi. 

Brebedoc îi dădea mereu „ierburi frumoase" fetei când mergeam prin târguri, ca să fim siguri că nu fuge și nu e luată în serios. Mereu se uita urât la noi după ce le trecea puterea. Dar se obișnuia. Zicea vrute și nevrute, dar câteodată scotea pe gură niște vorbe care ne lăsau mult pe gânduri. Brebedoc avea dreptate, vedea lucruri pe care noi nu le vedeam. Ne spunea secrete de la unul și altul și rămâneam cu gura căscată. Odată am dus-o în târg, am făcut-o ghicitoare și am făcut câțiva bănuți.

Mereu cât era pe alte meleaguri se agăța de gâtul meu, se lipea de mine, iar inima mi-o lua la goană. După ce se trezea, îi povesteam și se strâmba în silă. Nu mai știam ce să cred sau să fac atunci.

Însă cu fiecare zi voiam să fiu mai mult lângă ea, mă supăra din ce în ce când o vedeam stând cu ceilalți. Începeam s-o am mai mult și mai mult în gând. I-am zis lui Bătrânu despre asta. A zâmbit și m-a bătut pe umăr, apoi s-a cufundat în el, încruntat și trist. 

- E normal, puștiu. E normal tot ce se petrece.

Și n-a mai zis nimic. Habar n-aveam ce vrea să spună.

M-am măcinat singur mai departe.