Am aranjat caii, am luat banii și tot ce era de preț și folositor și am plecat. Multă vreme nu ne-am vorbit. Dar din nimicuri am început să încropim ceva. Era de parcă am întâlnit-o pentru prima dată. În fiecare seară ne povesteam câte ceva.
La un moment dat mi-am luat inima în dinți și i-am zis să rămână cu mine. Mi-a spus să o duc mai întâi la ai ei și vedem dup'aia.
Drumul e lung. Însă vreau să nu se mai termine. Nu știu dacă încă fug sau dacă am găsit un loc al meu. Nu știu dacă ar trebui să îi văd și eu pe ai mei.
Câteodată mai văd printre tufișuri un om verde cu coarne, arătându-mi drumul sau către fată.
- Ce părere ai?, o întreb pe ea despre asta.
- Nu știu. Poate ți-am pus din greșeală una din ierburile alea frumoase, râde ea.
Încă îmi e teamă de ea și încă îmi e dragă. Drumul e lung. Însă vreau să nu se mai termine.
CITEȘTI
Fuga de ieri
Short StoryUn baiat fuge din șerbie și se alătură unor hoți de cai. Într-una din tâlhării, răpesc o fată care îi dă peste cap, dar mai ales pe băiat. Fata, totuși, nu uită ce i s-a făcut.
