Catherine Evans #3 - Vechi prieteni

II. Nunta

Lumos!

   --- Ai de gând să te grăbești? E aproape ora la care trebuie să o pregătim pe Kay! spun încruntându-mă la roșcată.

   --- Dar tu ce ai pățit? Te-ai trezit cu fața la cearceaf? mă întreabă ea privindu-mă din oglindă.

   --- Să-ți cânte ție un triton la fereastră la ora cinci și după mai discutăm!

   Probabil vă întrebați despre ce vorbesc, nu? Vă explic pe repede-înainte, deoarece trebuie să pregătim mireasa.

   După ce am vorbit aseară legat de planul de evadare a lui Sirius, mi-am ales rochia care, spre dezamăgirea lui Kaytelin, este albastră, ușoară și lungă. M-am pus la somn și n-am mai avut treabă.

   Visam extrem de frumos, cum eram eu mireasă, alături de Sirius ca soț și cu cei dragi mie acolo, când sar din pat ca arsă din cauza unui zgomot oribil. 

   M-am uitat cu ochii mari pe fereastră și-l văd pe tovarășul meu triton cântând de mama focului! După aceea, m-am uitat la ceas și era cinci. 

   Am ieșit nervoasă pe geam și am început să-l fugăresc pe Alton cu o sabie, mereu țin una sub pat, și în cămașa mea de noapte. Ce făcea el în acest timp? Râdea ca un prost. Și uite cum un imbecil îți strică somnul! Visam așa frumos, pentru numele lui Merlin!

   --- Iartă-l, Cath. Este încă tânăr! spune Yv, intrând în cameră, purtând o rochie aurie.

   --- Avem aceeași vârstă! Trebuie să se maturizeze! Eu m-am...

   --- Catherine, mă întrerupe Kayt, tu te-ai maturizat mai repede din cauza întâmplărilor prin care ai trecut. Spune-mi, Fred și George ar trebui să o facă și ei, dar de ce îi ajuți și chiar îi pui să facă anumite chestii? Pentru că sunt încă copii, la fel și Alton, spune când vede că vreau să o contrazic. Suntem copii, cu toții. Cum de ne suporți?

   Rămân tăcută. Mă întreb de ceva vreme, dar n-am găsit niciun răspuns. Probabil pentru că le iubesc și pentru că îmi doresc să fi rămas și eu copilăroasă.  

   --- Păi...

   --- Pentru că îți dorești să mai fii copil sau să-ți fi trăit copilăria cum trebuie. Noi înțelegem chestiile astea și îți dăm dreptate într-o oarecare măsură, dar nu poți să-i impui lui Alton să se maturizeze. Încearcă să nu mai fii atât de supărată azi, mai ales în fața Kaylei, OK? mă sfătuiește  Yvonne.

   Știu că au dreptate. Ar trebui să nu mai fiu atât de căpoasă, mai ales că este nunta azi. Îi zâmbesc blondei și plec spre camera miresei, fără cele două.

   Străbat holurile, cu capul în nori și cu un zâmbet tâmp pe față. Mereu aveam impresia că voi fi prima care se va mărita, dar viața nu are aceleași planuri ca și mine. Oricum, după ziua asta, ne vom întoarce toți șapte în Londra. Alton vrea să se mute împreună cu restul în castel, iar eu am fost de acord. De ce? Pentru că nu-l vedeam vreo zece luni.

   Iar în noaptea dintre ultimele zile ale lunii, voi pleca împreună cu acel triton spre Azkaban, să-l eliberăm pe Padfoot. Planul e făcut, trebuie pus în aplicare doar.

   Când ajung în dreptul unei uși, bat încet în ea. Aștept confirmarea și intru cu cel mai larg zâmbet pe buze. Kayla, care se întoarce către mine cu ochii sclipindu-i de fericire, stă pe marginea patului în cămașa ei de noapte.

   --- N-ai idee cât de mult mă bucur că ești aici! exclamă entuziasmată.

   --- Nici tu. Acum, cred că trebuie să te îmbraci, nu?