Catherine Evans #3 - Vechi prieteni

VII. Previziunea și o reîntâlnire

Lumos!

   După ce i-am arătat biroul lui Remus, am plecat în camera mea ca să mă schimb. Acum, stau în fața dulapului și nu știu cu ce să mă îmbrac! Nu mă pot hotărî dacă să-mi iau ceva portocaliu sau verde cu mov. Da, am zis că nu-mi place verdele, dar croiala este superbă! Pfoai, o iau pe cea gri și gata!

   Aleg să mă las naturală și îmi pun o pereche de cercei și niște brățări, printre care și a lui Severus, adică moștenirea de la Salazar Slytherin. Poate controla apa, elementul lui și mai e și din argint împreunat cu aur. 

   Mă mai uit o dată în oglindă să mă asigur că totul este la locul lui și ies din cameră, vrăjind ușa. Cu Peter în libertate, nu vreau să mai risc nimic. Nu vreau să mă trezesc că voi fi iar otrăvită ca acum doi ani. 

   Cobor scările și merg până ajung la intrarea în Marea Sală, care era ticsită de elevi. Am ratat sortarea pentru că mi-a luat ceva să mă pregătesc. Până la urmă, orice vârstă ar avea, unei fete tot îi ia mult să se aranjeze.

   Trec printre mese, până sosesc lângă cea a profesorilor, unde Snape și Remus erau deja acolo. Văzând scaunul dintre cei doi, înjur în barbă. Chiar speram să nu fiu între ei doi, dar se pare să speranța moare și aia.

   Iau o gură mare de aer și expir. O să fie o seară lungă!

   Înconjor masa și mă așez, așteptând discursul lui Dumbledore. Da, pentru prima dată vreau să aud ce are de spus pentru începutul anului!

   Acesta se ridică, iar toate șoaptele încetară. Le zâmbește cald copiilor, și mă uit la ei, sperând să-i întâlnesc privirea lui Harry. Când o facem, îi zâmbesc dulce și dau din cap în semn de „ Nu-ți face griji, totul e în regulă."

   --- Bine-ați venit! le urează Albus cu lumina lumânărilor jucându-i în barbă. Bine-ați venit pentru încă un an la Hogwarts! Vreau să vă spun tuturor câteva lucruri, și, cum unul dintre ele e foarte serios, cred c-ar fi bine să ne ocupăm de el, înainte să cădeți în mrejele mâncării noastre nemaipomenite.

   Își drege glasul și continuă.

   --- După cum v-ați dat seama cu toții după percheziția pe care-au făcut-o în Expresul de Hogwarts, școala noastră îi găzduiește în prezent pe câțiva dintre dementorii de la Azkaban, care au venit trimiși de la Ministerul Afacerilor Magice.

   Se oprește pentru câteva secunde, care mă lasă să-mi amintesc ce s-a întâmplat în tren. Cel mai oribil sentiment pe care un om îl poate trăi, sincer.

   --- Sunt postați la toate intrările în școală, continuă Albus, iar pe durata cât vor sta aici cu noi trebuie să vă pun în vedere că nimeni n-are voie să părăsească școala fără permisiune. Dementorii nu pot fi păcăliți de șiretlicuri sau deghizări - nici măcar de Mantia de Invizibilitate adaugă el pe tonul lui obișnuit, iar eu mă gândesc instant la mantia pe care o are Harry de la James. Prin firea lucrurilor, dementorii nu înțeleg rugămințile sau scuzele. Prin urmare, vă avertizez pe toți până la ultimul să nu le dați motive să vă facă rău. Mă bazez pe prefecți, pe noul șef al elevilor și pe noua șefă a elevelor, că o să aibă grijă ca niciun elev să nu greșească în fața dementorilor.

   Se oprește din nou, apoi se uită în direcția mea. Presimt că ce va urma, mă va afecta direct.

   --- Și o voi înzestra de asemenea și pe profesoara Rovergrood. Știe cum să se apere împotriva lor și nu cred că se va supăra dacă veți apela la ea dacă este necesar.

   Ce v-am spus?! Normal că-i voi ajuta pe copii, dar nu sunt atât de extraordinară cum cred alții. Am pus-o anul ăsta, e clar!

   --- Ca să ne mai înseninăm un pic, vorbește el mai departe, îmi face mare plăcere să le spun bun venit printre noi celor doi profesori care-o să ni se alăture cu începere din acest an. Mai întâi, profesorului Lupin, care a avut amabilitatea să accepte postul de profesor de Apărare contra Magiei Negre.