alergând după trenuri de jucărie

4

fi-mi
te rog
te implor
doar fi-mi

pentru că am nevoie de tine
să te țin în buzunar și sa îți inspir arta
de fiecare dată când mă joc cu ceasul de mână
și-mi dau viața înapoi
am nevoie de tine aici
în fiece bucată de infinit albastru
alergând spre corăbii înecate în nori
și zicând că sunt doar tunuri
doar fluturi doar iluzii care te înalță
și apoi te distrug
încet

dar oare lipsa ta nu te distruge?

am plantat constelații în curtea din spate
ca să ne putem ascunde în univers
când avem nevoie de liniște
ca să ne înflorească cioburile galbene
sub piele și să se înalțe spre copiii de soare
ca să ticăim împreună
metronomuri stricate
și ace de culori
palide
să ne putem distruge împreună
cum ne-ar distruge speranța

doar fi-mi
te rog
te rog
pentru că în fiecare seară
te caut în figuri de stil și artificii și nu mai știu
cum te cheamă
sau cum să zbori
pentru că am nevoie de tine
să mă ții de mână aici
și acum
iarno

vino aici și există.
există.
te rog...

19:43, 5 octombrie

speranța distruge.