ochii tăi sunt nostalgii sălbatice
și îmi tremură stelele când îți adâncești
lumea în palmele mele
e atât de frumos să fii vis?
un octombrie care pășește pe muguri de scrum
și își distilează gândurile anaerobe
atât de ușor să respiri
când îți apasă pe piept o catacombă
de speranțe?
ridică-ți șoaptele spre cer și lasă-te sa cazi
în neunde
lasă-te să cazi cu fiecare particulă voaltă a ta
în schelete norilor
fii uragan și vânt și buze mișcate
există
cu irisuri nostalgice.
există, arto.
există.
21:28, 5 octombrie
artă.
CITEȘTI
alergând după trenuri de jucărie
Poetrytu; eu; cale ferată în mijlocul camerei - fi-mi autopsie de gânduri, fi-mi libertatea-mi de stele, doar fi-mi. și hai să alergăm după trenuri de jucărie prin cameră. copertă: @BiancaMaria1705;
