alergând după trenuri de jucărie

9

miroase a lumină.
cerul s-a făcut oranj și suntem doar noi doi
și o întreagă lume a norilor.
doar noi doi și coarda orizontului
pe care o sărim fără milă.
doar noi doi.

de ce îți bate inima
ca un cub de ceață spart
când degetele ne întâlnesc
guașa de spumă?
avem soarele pe cerul palmei și ne ardem
ne ardem
ne facem scrum
dar respirațiile noastre devin rachete care se vor
topite de stele
care se vor ucise
în imensitatea luminii
din tine
capodopero
care se vor împletite în irisurile tale
de culoarea nostalgiei
și fulgerate
în râuri
în hăul pupilei
se vor întregi.
ca făcliile ce ți se aprind pe culmile unghiilor
și te întunecă
și ne întunecă
în propria stea
se vor bezmetice
albastre
și sparte
ciot de tine
pentru că ești infinit
în venele întunericului
ești doar o iluzie de praf
luminoasă.
doar mirosi a lumină
pe întuneric.

13:56, 6 octombrie

reverberări.