sună hotarele
dintre mine și tine
ca și cum ar fi zăbrelele unei grădini de căpcăuni
și ceasul își scoate respirațiile afară
să alerge libere
să se rostogolească prin oamenii ca tine
să le rupă mâinile și să le ridice degetele la soare
pentru că e decembrie
și mi-am agățat de coaste
niște jucării de brad
și mirosul de mandarine îmi arde bronhiile
într-o tuse de carburi și albastru
pentru că e decembrie și
infloresc salcâmii
iar sufletul tău îngheață.
13 decembrie,
co-lumină. și scrum de decembrie
CITEȘTI
alergând după trenuri de jucărie
Poetrytu; eu; cale ferată în mijlocul camerei - fi-mi autopsie de gânduri, fi-mi libertatea-mi de stele, doar fi-mi. și hai să alergăm după trenuri de jucărie prin cameră. copertă: @BiancaMaria1705;
