Reîntoarcerea

Capitolul 1

- Ami, trezește-te! Trebuie să ajungem la școală!

- Încă puțin, te rog! Sunt foarte obosit!

- Normal că ești! Ai stat până târziu și te-ai uitat la televizor. Astăzi nu vei mai avea acces la el.

- Of!!! De ce trebuie să spui asta mereu? Tu de ce stai târziu?

- Dar eu nu mă plâng dimineața când mă trezesc.

După acest schimb de replici, Ami se dă jos din pat supărat, dar ajungem la școală la timp.

-Ne vedem mai târziu! Fă-mă mândră de tine, îi spun în momentul în care coboară din mașină și-mi trântește portiera în nas.

Ziua trece greu, mereu sunt în alertă așteptând ca de nicăieri să apară Ei și să fiu nevoită să renunț la ce iubesc cel mai mult. Nu m-am gândit niciodată, în cei 1000 de ani ai mei, că un biet muritor mă va face cea mai fericită vrăjitoare din lume. El nu știe adevărata mea natură și nici nu vreau să afle. Crede că doar cei care își vând sufletul pot folosi magia și doar în înteres propriu. Cum aș putea să-i spun după 12 ani minunați că eu nu sunt o persoană obișnuită? Că am fugit înainte de a-mi prelua sarcinile Coroanei și că doar o singură ființă mă poate îngenunchea, iar acum, EL mă vrea în castelul lui? Nu cred că ar înțelege și aș fi internată la Spitalul 9 înainte de a-i putea demonstra. Ami nu i-a spus tatălui lui de răpirea de acum 3 ani. I-am șters acele groaznice amintiri din următoarele motive: pentru a nu avea coșmaruri, pentru a se putea bucura de scurta copilărie fără a-i fi frică și pentru că nu vreau să mă vadă cu alți ochi. Nu aș putea rezista să fie rezervat în preajma mea sau mai grav, să-i fie frică.

În viața umană am 30 de ani, mi-am ales meseria de dascăl și locuiesc într-o casă modestă. În urmă cu 20 de ani mi-am ales România ca destinație. După ce am colindat toate continentele, m-am oprit în Europa. Majoritatea țărilor din Europa mi-au plăcut, dar în România m-am simțit mai puternică și m-am hotărât să rămân mai mult timp. Nu mi-am imaginat vreodată că voi fi căsătorită și voi avea un copil. Dar...s-a întâmplat și sunt cea mai fericită femeie din lume. Pentru cei din jur, faptul că nu îmbătrânesc e justificat de multe creme antirid.  Arăt la fel ca atunci când am fugit din regatul meu. Totul decurgea conform planului dacă nu mă găseau. Trebuie să fiu mai atentă și să-l pregătesc și pe Ami pentru ce va urma.

***

- Mami, pot să mă uit la televizor?

- Uită-te, dar să nu-l deschizi!

După o grimasă specifică lui, Ami a plecat în cameră la el fără a mai continua să se plângă. În timp ce pregăteam cina, Alin a ajuns acasă. Oare încă este posibil să simt atâta emoție când îl revăd? După 12 ani de când suntem împreună, am aceiași fluturași în stomac! Sărutul lui mă năucește și în același timp îmi oferă o idee asupra celor ce se vor petrece în intimitatea dormitorului nostru. Alin este înalt, brunet, cu niște ochi albaștri spre violet, cu un trup bine sculptat. Deși are câteva fire de păr alb la tâmple, încă are mare lipici la fete. Dacă nu aș ști cât de mult mă iubește, aș fi atât de geloasă încât l-aș sechestra.

Îndatoririle casnice mi le fac cu foarte mult drag. Ador să gătesc în bucătăria confortabilă pe care am mobilat-o împreună cu Alin. După multe vizite în magazinele de mobilă am găsit ceea ce ni se potrivește perfect.  Mobila mică, dar practică îmi oferă spațiul suficient pentru a-i răsfăța pe cei doi prinți ai mei. Chiar dacă eram nepricepută într-ale gătitului, acum pot să mă consider o adevărată expertă. Și acest lucru nu-l spun eu. Cei care au gustat din bucatele pregătite de mine au fost extaziați. Într-un an chiar m-au înscris la un concurs local de preparate tradiționale pe care l-am câștigat detașat. Nu mi s-a urcat la cap, dar a fost al naibii de bine când le-am văzut fața unor participante sclifosite cu aere de chefi. Faptul că nu sunt născută aici reprezintă o "piedică" pentru băștinași. Știți voi... urmașii strămoșilor care au pus baza localității se consideră ei însăși fondatorii localității. Mă amuz foarte tare când mă gândesc la asta. Habar n-au că eu am fost creatoarea acestui loc.