Reîntoarcerea

Capitolul 9

Cu nervii întinși la maxim, mă chinui să nu observ reacția lui Alin. Mă doare atât de mult privirea lui, încât aș prefera să mă aflu în temnița cea mai întunecată a lui Cyril, decât în situația aceasta. Știam că-l iubesc foarte mult, dar acum realizez că viața mea fără el nu ar exista.

- Știu că ești dezamăgit și trist, dar te rog să-mi dai o șansă și să-ți demonstrez că sentimentele mele pentru tine sunt reale, îi șoptesc îndreptându-mă spre el. Alin s-a ridicat și mi-a refuzat atingerea. Chiar dacă eram la pământ, el nu a ezitat și mi-a provocat o durere mai mare evitându-mă.

- Nu înțelegi că nu mă îndoiesc de sentimentele tale, ci de ale mele? Cum știu eu dacă ceea ce simt pentru tine este real și nu o făcătură de-a ta? Sau de unde aș putea ști de câte ori mi-ai completat ideile din minte cu ceea ce ai vrut tu? Ăsta sunt eu cu adevărat sau m-ai creionat după bunul tău plac? La un moment dat nu mai auzeam ce spune! Vorbele lui mi-au ajuns direct în inimă ca un pumnal și s-a înfipt al dracului de bine. Simțeam că se învârte totul în jurul meu, iar piciorele nu mi-au mai putut susține greutatea și m-am prăbușit pe canapea. Știam că nu va fi ușor, dar niciodată nu m-am gândit că mă acuza de aceste mârșăvii.

- Niciodată nu am folosit magia asupra ta! Crezi că dacă aș fi făcut-o până acum, tura aceasta de ce nu aș face-o? Nu pot să-ți cer să ai încredere în mine, acum, dar te rog nu mă jigni! îi răspund mai tăios decât ar fi fost cazul, iar tonul meu l-a surprins. Nu-l mai folosisem niciodată până acum, dar nici nu a fost cazul.

- Nu știu ce să zic! Totul este atât de absurd încât nu mai știu să fac diferența între ce este real și ce poate fi manevrat cu multă iscusință. Cred că cel mai bine ar fi să ne acordăm puțin timp! Apoi se învârte cu spatele la mine și pornește spre dormitorul nostru. După jumătate de oră coboară cu o geantă și se îndreptă spre ușă.

- Ce să-i spun lui Ami? atât am fost în stare să-l întreb.

- Ce vrei! Mereu ai făcut ce ai vrut!

După aceste ultime cuvinte, închide ușa în urma sa, fără a se uita în urmă. Am auzit motorul mașinii când a plecat. Atât de secătuită de puteri eram încât nu mai puteam plânge, așa că m-am așezat în poziție fetală, strângându-mi genunchii la piept, în speranța de a mă liniști. De mult timp nu mai apelasem la această poziție, mai exact de 12 ani. Brațele lui Alin erau cele care mă linișteau, dar acum el a plecat luând cu el și sufletul meu.

- Probleme în paradis? îmi sună vocea lui Cyril în minte, dar nu-i răspund. Știu că mă auzi! Te-a părăsit iubițelul pentru care erai în stare să-ți dai și viața?

- Du-te dracului, Cyril și lasă-mă în pace! Tu erai singurul care-mi mai lipsea!

Legătura între minți se realizează cu aprobarea ambilor participanți, iar eu eram convinsă că nu am fost de acord cu asta. Oare atât de puternic este acum încât poate pătrunde în mintea oricui? Gândurile mi se învârteau prin cap ca niște albine într-un stup când un chicotit m-a făcut să încetez.

- Câte gânduri! Mă măgulești! Sunt într-adevăr mai puternic, dar încă nu sunt capabil să intru în mintea ta fără ajutor. Perfect! Acum trebuie să-mi mai păzesc și gândurile, nu doar spatele. Cineva te trădează, îmi spune înainte de a-mi părăsi mintea. Tonul acela jucăuș m-a înspăimântat mai tare decât faptul că mi-a pătruns în minte. Ultima dată când l-am auzit a fost în ziua nunții mele cu Hysas.

„Cineva te trădează" tot auzeam ca un ecou. Nu era prima dată când eram trădată și cred că este aceeași persoană care l-a ajutat pe Cyril să intre în palat și să mă răpească. Mama nu era pentru că ei nu i-am permis niciodată să-mi citească gândurile. Singurele persoane erau Carolina, Minas și Hysas. Oare ar putea face așa ceva unul dintre ei? Scutur din cap ca să alung această idee prostească. Niciuna dintre aceste persoane nu mi-ar face rău. Este o născocire de-a lui Cyril. Vrea să mă vadă distrusă și apelează la tot felul de tertipuri! Trebuie să fac ceva pentru a mă distrage de la gândurile distructive pe care le aveam.