Reîntoarcerea

Capitolul 5

- Mami, dacă tot sunt oficial în vacanță, pot să mă uit puțin la televizor?

- Sigur, dragul meu! Dar nu exagera!

Țopăind de bucurie, Ami ne sărută scurt pe obraz și fuge în camera lui. Profitând de moment, mă apropii de Alin și-l sărut. În acel sărut am pus toate mulțumirile pe care nu i le pot transmite prin vorbe. Cred că a înțeles mesajul! Zâmbetul pe care mi l-a oferit ține loc de cuvinte și știu cât de importanți suntem noi pentru el.

- Hai să ieșim în oraș diseară! Discuția pe care ai avut-o cu colega ta, mi-a amintit că te-am cam neglijat în ultima perioadă.

- Ai tras cu urechea, șmecherule! Mi-ar plăcea foarte mult. Unde mergem? îl întreb în timp ce mergeam spre bucătărie pentru a face o cafea. M-am speriat când am văzut pisica pe pervazul geamului. Uitasem de ea. Oh!!! Alin! Am uitat de pisică! Cred că îi este foame. Trebuie să merg la magazin și să cumpăr hrană pentru pisici.

- Am luat eu, îmi răspunde în timp ce scoate din sacoșă un bol special pentru hrană și apă destinat noului membru al familiei. Trebuie să-i alegem un nume.

În tot acest timp, pisica se spăla prefăcându-se nepăsătoare, dar privirea ei îmi spunea altceva. Fă-l să plece! Avem de discutat! mi-a transmis. Pentru că Alin avea obiceiul să lucreze în sufragerie, am ales să ies eu din casă.

- Am cam neglijat grădina în ultima vreme, așa că mă voi ocupa de ea după ce mă schimb. Astfel, vei lucra fără să fii întrerupt. Mi-am luat cafeaua și am urcat în dormitor. După câteva minute eram echipată corespunzător pentru minunata mea grădină, iar pisica mă aștepta la umbra tufei de iasomie.

- Să nu îndrăznești să-mi dai un nume banal. Eu am unul deja și chiar sunt mulțumită de el, îmi spune învârtindu-se în jurul cozii, la propriu.

- Ok! Să știi că nu puteam dormi liniștită la noapte dacă nu-ți dădeam un nume. Cine te-a trimis?

- Chiar crezi că lucrez pentru cineva anume? Suspicioasă tare ai devenit!

- Dacă ai fi în locul meu, tu n-ai fi? încerc să vorbesc în șoaptă pentru a nu mă auzi careva. Vecinii mei sunt în curte și mereu trag cu urechea. El a pus la cale răpirea lui Ami acum câțiva ani, tu ai apărut din senin, mama mi-a adus un measaj, apoi apare și sora mea în peisaj. Nu ți se par cam ciudate aceste apariții? Timp de 900 de ani nu mi-a avut nimeni grija sau, cel puțin, nu m-au depistat, iar acum se face întrunire de ființe cu puteri supranaturale la mine acasă. A!!! Era să uit cel mai important lucru. Lui Ami i s-au activat puterile, deși are doar 12 ani. Ce știi despre asta?

- Apariția mea i le-au activat.

- Dispari, atunci! De ce naiba ai venit? Mai avea dreptul la 2 ani de copilărie. Cine ești tu să decizi scurtarea perioadei de liniște? Eram furioasă și am început să țip. Vecinii mei s-au apropiat de gard pentru a vedea cu cine mă cert.

- Șoarece afurisit, continui ca și cum nu i-am observat. Mi-ai mâncat rădăcina florilor. Te voi prinde eu! O! Bună ziua, vecină! Nu te-am observat. S-a întâmplat ceva?

- Bună ziua, îmi spune pe un ton rezervat. Te-am auzit și am crezut că ai probleme. Nu mi-am dat seama că lucrezi. Știi? Am un dispozitiv care alungă rozătoarele din preajma casei. Ar trebui să-ți iei și tu unul. E păcat ca asemenea grădină să fie distrusă!

- Așa voi face! Dacă nu te superi, aș dori să mă întorc la lucru, îi spun înainte de a încerca să-mi vină în ajutor. Este cumsecade, dar astăzi nu am nevoie de companie, ci doar de răspunsuri. Mă întorc spre pisică și-mi aștept răspunsurile.