Reîntoarcerea

Capitolul 3

Grădiștea de munte, 2009

                 Răsăritul soarelui m-a găsit în bucătărie. Pregătind micul dejun pentru Ami și Alin și savurându-mi cafeaua, încă mă gândesc la vizita mamei și la acel mesaj. Cine era în pericol? Ami și Alin sau cei din Calyas? Cu gândurile în altă parte mă mișcam mecanic prin bucătarie când am auzit un zgomot. Instinctele de vrăjitoare au ieșit la suprafață și am privit atent spre sursa zgomotului. Peretele despărțitor nu era o piedică pentru privirea mea. Încet, mă apropiam spre acel ghem întunecat când nasul meu a descoperit un miros cunoscut. Lăcrămioare! Ce mult le-am dus dorul! Chiar dacă în curtea din fața casei aveam lăcrămioare plantate, mirosul lor nu era la fel de puternic ca ale celor din Calyas. Uitând de zgomot, mă las purtatată de mirosul acela minunat până în spatele casei. Brusc mirosul a dispărut, dar furnicăturile de pe brațe m-au trezit din visare. O altă vrăjitoare se apropia și singura care avea acest miros era...

            - Alexandra!

            Mă întorc spre sursa șoaptei, dar nu văd nimic. Îmi ascut toate simțurile pentru a depista locul și persoana, dar nu văd nimic. Mă învârt încet și atunci o văd. La fel de frumoasă și elegantă ca acum 900 de ani. Până s-o revăd, nu mi-am dat seama cât de mult mi-a lipsit.

          - Carolina! o strig și mă arunc în brațele ei, strângând-o la piept în încercarea de a uita cât de mult timp a trecut de la ultima revedere. Ce faci? Cum m-ai găsit?

           - Și mie mi-a fost dor de tine, dar dacă nu-mi dai drumul acum este posibil să nu mai ai pe cine strânge în brațe. Ești foarte puternică! Mult mai puternică decât erai ultima dată.

           - Scuze! îi spun puțin rușinată, apoi îi dau drumul. Nu mi-am dat seama că te strâng atât de tare! Cum m-ai găsit?

           - Am încercat mult timp să te găsesc. Fapul că nu ți-ai folosit puterile nu prea m-a ajutat, mă privește acuzator ridicându-și o sprânceană. Ți-am simțit amprenta doar de câteva ori, până acum. Dar, de fiecare dată când mă îndreptam spre acel loc, amprenta dispărea brusc.

           Îmi părea foarte rău că a trebuit să renunț la sora mea și la prietenii mei din Calyas, dar dacă ei reușeau să îmi descopere amprenta, atunci EL mă găsea înaintea lor și cădeam în capcana pe care mi-a întins-o în ziua Ceremoniei.

            - Îmi pare rău, dar știi că așa a fost cel mai bine. Acum cum m-ai găsit?

           - Cu ajutorul lui Amadeus! Știi că amprentele voastre sunt aproape identice? Doar că lumina diferă.

               Sângele îmi bubuia în vene și, dacă era posibil, făceam un accident vascular cerebral pe loc. Norocul meu că sunt imună bolilor umane. Ami? Cum?

             - Și- a folosit puterea!

            Cu gura căscată o priveam ca o toantă. Nu avea nicio logică ceea ce-mi spunea Carolina. Ami avea doar 12 ani. Puterile îi apăreau peste 2 ani. Cum e posibil așa ceva? Și eu de ce nu am simțit?

            Citindu-mi nedumerirea, Carolina mi- a oferit explicații.

           - Nu știu de ce nu ai simțit, dar îți pot spune când a folosit puțină putere. Nici eu nu știu de ce i-au fost activate puterile, dar vom descoperi. Aseară zburam pe deasupra lumii muritorilor și am văzut o rază firavă roșiatică. Am mers spre ea și, astfel, am ajuns la tine.

           În timpul relatării ei, mi-am amintit despre pisică. Lui Alin nu-i plac animalele în casă și este și alergic la ele, dar aseară nu a strănutat și a fost de acord după a doua rugăminte. Trebuia să-mi fi dat seamna că ceva nu este curat, dar m-am culcat pe-o ureche știind că nu avea cum să dețină puterile, încă.

          - Futu-i! Pisica! Și eu de ce nu l-am simțit? Rotițele din creierul meu se roteau foarte repede și mi-a venit o idee. Am fugit spre casă fără a-i spune ceva Carolinei și am scos pisica afară. Un ghem de blană gri, cu ochii albaști ca de gheață a început să toarcă în brațele mele. Drumul spre Carolina a fost scurt, dar atitudinea pisicii s-a schimbat când a simțit-o. Torsul acela liniștitor s-a transformat într-unul tulburător. Am așezat-o pe iarba verde și moale, apoi am folosit vraja de evidențiere. Ce-i ascuns, ascuns să fie, dar acum arată-te mie am pronunțat cât am putut de calm. Această vrajă dezvăluie adevărata față a celui care a fost vrăjit. Am privid descumpănită spre pisică și nu am observat nicio schimbare. În momentul în care am vrut să renunț am văzut o lumină roșiatică foarte plăpândă înconjurând-o. Acest lucru a stârnit o frică mare în sufletul meu. Un scut? Cine l-ar fi trimis? Cine mai știe de noi? Pisica este scutul lui Amadeus și dacă nu știi unde să cauți nu depistezi vrăjitorul, dar putem fi descoperiți accidental, exact cum ne-a găsit Carolina. Și, totuși, eu de ce nu l-am simțit? Trebuie să găsesc răspunsul. Știu exact unde să caut.