Mafia Italiana

~ Capitolul unu: Antonio ~

          Am aruncat colierul pe masă, luând rapid perechea de cercei aurii, grăbindu-mă să termin la timp pentru a nu întârzia. Mi-am trecut mâna prin păr încă o dată și am apucat plicul roșu ce se asorta cu rochia mulată pe care o purtam. Nu am fost niciodată de acord cu faptul că negrul se potrivește cu orice și salvează o ținută. Negrul este o culoare prea elegantă pentru a fi amestecată.

         Însă roșul era culoarea sângelui, culoarea lichidului ce ne curge prin vene și, într-un fel sau altul, trebuie vărsat.

         La parter tata aștepta răbdător în timp ce savura un pahar de vin slab, deloc specific lui. Fratele meu mai mic aștepta pe canapea, butonând telefonul și aranjându-și câteodată părul. Fabio tocmai împlinise 16 ani, iar acum semăna cu un adevărat capo(1). Corpul se dezvoltase mult cu ajutorul orelor pe care le petrecea la sală zilnic, iar ochii săi albaștri puteau câștiga orice bătălie indiferent de adversar.

         Adolescența lui îi dădea bătăi de cap tatei ce nu știa cum să se comporte cu el sau cum să răspundă escapadelor sale atâta timp cât încercase sa îl țină departe de orice însemna mafia. Nu a reușit, deoarece prin vene îi curge sânge de Regazzi, sângele unei mafii. Fabio era singurul frate pe care îl mai aveam și însemna totul. Era cu trei ani mai mic decât mine, așa că înțelegeam perfect nevoia lui de aventură și de sex.

         Poate sexul reprezintă puterea, dar a face dragoste reprezintă sfârșitul, căci nimic nu e mai frumos decât a fi iubit fără a seduce.

         Mașina avea geamuri antiglonț, lucru pe care l-am realizat imediat ce am pornit la drum. Se luaseră toate măsurile de protecție, totul ca noi să fim în siguranță. Cei mai importanți afaceriști urmau să fie prezenți la bal, toți conducătorii de mafii si familiile lor numeroase.

          Urma să curgă sânge, dar de data asta nu sângele unui Regazzi avea să mânjească asfaltul, ci sângele unui membru al familiei Scarlatti.

         — Tenere a mente: la testa in alto e l'arma dietro. (Țineți minte: capul sus și arma la spate)

         — Il sangue scorrerà stanotte. (Va curge sânge în seara asta)

         Fratele meu mi-a confirmat  cuvintele printr-o înclinare de cap, încărcându-și pistolul. Pentru el Francesco fusese un model, un sfânt adorat până la refuz, dar faptul că el ne-a trădat a durut de zece ori mai mult.

        Antonio Scarlatti nu fusese adversarul nostru până acum doi ani, fusese chiar cel mai bun prieten al fratelui meu, fusese un al doilea frate pentru Fabio și, mai important, fusese cel căruia îi încredințasem inima mea pe ascuns. Totul s-a spulberat în acea zi afurisită când fratele meu s-a dus, iar mafia Scarlatti a câștigat pe nedrept.

         Ușa vehiculului a fost deschisă de unul dintre oamenii noștri, iar bărbații au coborât primii, urmând să accept mâna întinsă de tata pentru a mă ridica de pe locul meu. Am privit imensa locuință ce fusese rezervată acestui bal, nu știam cui aparținea, dar balul era organizat pentru a sărbătorii începutul sezonului de curse. Presa și-a făcut simțită prezența, nerăbdătoare să afle cine va concura anul acesta pentru familia noastră. Puținele ziare care primiseră aprobarea mafiei puteau să publice articole, restul erau șterse înainte să apuce măcar să fie publicate. Aparatele de fotografiat ne-au prins în timp ce mergeam spre intrare, urmând ca pozele să ajungă intr-un ziar cel mai probabil mâine dimineață.

         Imaginea bine știută mi-a apărut în fața ochilor imediat ce am pătruns în încăpere, paharele de alcool fiind în mâna fiecărui invitat, toate mafiile lumii erau acolo, gata să înceapă distracția. Să înceapă jocul atunci.

         M-am indepărtat de tata, lăsându-l să vorbească amical cu mafioții din întreaga lume și am început să mă strecor între doamne, primind niște priviri interesante de la unele. Am zâmbit imediat ce am dat cu ochii de părul brunet ce îi aparținea Alecsandrinei al cărei corp era acoperit de o rochie verde și mulată, perfectă pentru corpul ei apetisant.

         — Ți-a luat cam mult, începeam să cred că mă vei lăsa pe mine să mă distrez cu rușii aia, a bolborosit în loc de salut.

         — Credeam că obiectivul tău e Fabio, nu rușii, am râs de ea.

         Bruneta și-a dat ochii peste cap enervată de menționarea fratelui meu. Alecsandrina era fiica unui italian pur-sânge, ce mai era și mâna dreaptă a tatei. Trăsăturile ei erau pur feminine, de la formele perfecte până la părul brunet pe care îl avea o italiancă, acea culoare închisă pe care o moștenisem și eu. Avea doar șaisprezece ani și era dependentă de aventură, de sânge și de mafie. În plus, urma să fie o soție de capo minunată, iar Fabio nu știa ce pierde. Prietena mea era îndrăgostită de fratele meu încă din copilărie, dar italienii nu știu să aprecieze frumusețea de langa ei, iar Fabio nu e o excepție.

         — Dietro di te. (În spatele tau)

         Alecsandrina vorbise rapid, privind spre o persoană, iar privirea ei era gata să omoare în caz de nevoie. Mi-am întors capul doar cât era nevoie, nu merita să îl privesc în față și nu aș fi rezistat tentației de a zăbovi acolo dacă aș fi făcut-o. Era înconjurat de câțiva francezi cu care discuta însuflețit. Costumul negru era croit special pentru el, pantofii erau strălucitori, iar cămașa albă pe care o purta ieșea cumva în evidență în tot acel compleu întunecat. Emana bărbăție prin toți porii săi și  mai mult ca niciodată realizam cât de atrăgător era. Femeile roiseră mereu în jurul său dornice să îi încălzească patul, dar Antonio Scarlatii nu fusese niciodată mai râvnit ca acum.

         — Poate atunci când te transformi într-un nenorocit notoriu femeile sunt mai atrase, habar n-am, i-am răspuns prietenei mele.

         Aceasta a zâmbit luând o gură din băutura sa și încercând să facă contact vizual cu mine. Oamenii noștri știau planul deja, mi-a confirmat încet, dar sigur. Nimeni nu se dădea înapoi de la treaba asta, toți așteptau momentul în care răzbunarea mafiei Regazzi urma să înceapă. Astăzi era doar tragerea cortinei.

         Melodiile au început să curgă lin una dupa alta, iar perechile total neobișnuite au umplut ringul, valsând în stiluri total necunoscute. Francezii și germanii discutau într-un colț, iar englezii chiar fuseseră binevoitori în această seara. Era o armonie ce trebuia spartă, urma să fie spartă.

         M-am furișat afară cu puțin înainte ca ceasul din catedrală să bată ora două, ajungând rezemată de marginea unui balcon. Am privit pământul ce ne înconjura și am zâmbit știind că venise momentul meu, momentul pe care îl așteptasem doi ani întregi.

         Am înghețat în interiorul meu când un sacou atent croit a fost așezat de două mâini mari pe umerii mei, iar parfumul lui mi-a acaparat porii. Trebuie să recunosc că nu se schimbase, devenise un ticălos, dar era același bărbat.

         — Culoarea sângelui, mi-a spus răgușit.

         M-am întors spre el cu un curaj pe care nu îl mai avusesem niciodată  până atunci. El simboliza totalitatea fricilor mele, dar tot el imi dădea curaj, curajul necesar să îl omor din priviri în fiecare moment.

         — Sange pentru sânge.

   
capo = din limba italiana, sef de mafie, conducator.