Mafia Italiana

~ Capitolul unsprezece: Mărturisiri ~

          Dimineața a venit mai târziu decât mă asteptam, cumva în mintea mea crezusem în filmele siropoase când cei doi se trezesc dimineața și râd în bucătărie, când se așează la masă cu familia, împărtășind priviri fugare dupa prima lor noapte împreună.

         Pentru mine a fost altfel, căci m-am trezit pe pieptul lui, având o mână pe abdomenul lui lucrat, iar șatenul era treaz de mult, jucându-se în pletele mele ce se împrăștiaseră pe pernă.

         — Buongiorno, piccola. (Neața, iubito)

         I-am răspuns la fel, mormăind ceva, căci pentru mine era dimineață indiferent că era ora douăspreze sau șapte. Am zâmbit când mi-a luat părul și l-a prins într-un coc, adevărul era că îmi era destul de cald cu el întins pe toată perna.

         S-a ridicat ușor, trăgând o tavă din argint în pat și făcându-mi semn să mănânc, lucru pe care l-am și făcut, stând sprijinită de umărul lui și gustând din tarta cu mere a bucătăresei ce era unul dintre deserturile mele preferate.

         — Hm, data viitoare o să te fur și duc să manânci o prăjitură, se vede că îți e poftă, zice amuzat, trăgându-mă mai bine la pieptul lui.

          — Cu ciocolată și fructe de  pădure?întreb, zâmbindu-i ca un copil

         Acesta râde, băgându-și capul în părul meu și inspirând mirosul, stând acolo cuminte în timp ce degetele lui îmi mângâiau mâna.

         — Mi-ai dat totul, Bella. De ce?întrebă așa simplu.

         De parcă nu ar fi știut și simțit, de parcă nu ar știi că pentru el sunt în stare să răstorn țara asta cu susul în jos, de parcă nu ar știi că îl iubesc din prima clipa și acum iubirea doar a crescut, devenind un foc puternic.

         Antonio era totul pentru mine și îl iubeam de când mă știam, așa că îi dăruisem totul, de la inima mea până la trup. O făcusem cu zâmbetul pe buze și simțind din plin fiorii pasiunii, căci iubisem sentimentul, îl iubeam pe el cu toată ființa mea mică și tânăra. Eram a lui, și, poate, cândva avea să fie și el al meu cu totul, doar al meu.

         — Ti amo, i-am șoptit uitându-mă în ochii lui albaștrii pe care ajunsesem să îi iubesc ca o nebună încă din prima clipa.

         Degetele lui mi-au mângâiat atent obrazul, făcându-mă să zâmbesc ușor, iar el s-a aplecat și m-a sărutat ușor, acela fiind, în realitate, cel mai fin sărut din viața noastră.

         — Ti amo, pentru toată viața, micuța mea inocentă, a răspuns șoptind la rândul lui și făcându-mă să zâmbesc, strângându-i ușor mâna.

         Unele povești incep din prima clipă când cei doi se văd, iar altele târziu, când cei doi au deja părul alb. Toate poveștile au ceva comun, iar a noastră era unică, nemaiîntâlnită și urma să fie una furtunoasă, deoarece când mafia este la mijloc nimic nu este simplu, cu atât mai puțin iubirea.

         Câteodată îmi doream să nu mai existe nume, să cadă măștile de pe fetele tuturor și să rămână loc și timp pentru adevărata iubire, de tipul celei pe care eu și el o aveam. Antonio era viitorul, prezentul și în același timp trecutul ce mă făcea să suspin ușor de plăcere și nu din cauza mâinilor lui pricepute ce îmi conturau pielea caldă.

         Doamne, omul ăsta chiar nu știe să se oprească din a mă excita cu bună știință, nu?