Aerul mi-a intrat în plămâni și a ieșit, mâna mea prinzând-o pe a Andreei. I-am zâmbit și ne-am privit, știind că este sfârșitul, ziua ce urma să decidă totul. Eram frustrată pentru că nu știam ce pune familia mea la cale, nu știam cum să îl apăr pe Antonio sau, mai ironic, dacă vreau să îl apăr.
Cursa durează douăzeci și patru de ore, se conduce pe întuneric și lumină, pe orice tip de vreme. Șoferii se schimbă unul cu altul când decid, iar la startul cursei se aleargă spre mașină.
Eram singure, două femei între atâția bărbați, mafioți și nu doar. Dar o să reușim, am luptat prea mult și nu o să las totul să se ducă de râpă în câteva secunde proaste. Am trăit toată viața pentru acest moment, iar faptul că soțul meu este pe pistă, concurând împotriva mea nu o să mă distragă.
La semnalul de start am fugit spre mașină, conducând cu viteză mare. Odată ajunsă în fața coloanei de mașini aveam să conduc mai lin, însă doream avansul pe care îl puteam primi acum. După două tururi de pistă locurile s-au așezat, iar mașina mea și a lui Antonio erau una după alta, depășindu-se ocazional.
Orele au trecut, iar Andreea mi-a luat locul după un timp. Eu conduceam cu viteză, dar ea putea recupera un loc și să îl țină mult timp. Am coborât din lojă pentru a fuma și a bea o cafea, relaxându-mă. Antonio era pe pistă cu alte mașini ce îl puteau lovi , iar eu îmi beam cafeaua. Una peste alta, era furios pe mine și nu aveam habar ce pun tata și Fabio la cale.
Câțiva reporteri au vrut să îmi pună întrebări și le-am răspuns doar ca să îmi umplu timpul. Bruneta nu avea să mă lase la volan decât diseară, pentru că eram mai bună la condus noaptea și mulți ieșeau din cursă din cauza neatenției. Mi-am aruncat privirea, văzând că aceasta conduce cursa, iar mașina din spatele ei era cea a lui Antonio și a fratelui său.
Unele lucruri nu se schimbă niciodată.
Nu știu cum am rezistat acolo, dar adrenalina pe care mi-o aducea cursa m-a ținut în picioare. Nu am dormit, așa că am lăsat-o pe Andreea să facă asta, luându-i locul. Am condus o parte din noapte, iar atenția mea, înafară de șosea, a fost pe mașina lui. Antonio mă depășea sau îl depășeam, așa că îl vedeam pe geam, zâmbind sau încruntându-se.
Dimineața a venit cu pași repezi, iar elicopterele au adus înapoi mafioții pentru finalul cursei. Eram aproape de ultimul tur, așa că totul se decidea acum. Andreea era în spatele lui Antonio de ceva timp, iar eu nu mai rezistam în dreapta ei.
— Dă-te, conduc eu, i-am spus făcându-i semn spre stand.
— Sper că știi ce faci, a spus atentă.
— La dracu, doar oprește!
Am făcut schimb repede de locuri și am demarat în forță, depășind mașinile. După câteva curbe am ajuns lângă Antonio, privindu-l pe geam și respirând adânc când mi-a zâmbit, făcându-mi cu ochiul. " O să te iubesc acum și pentru totdeauna " s-a transformat în " O să te iubesc acum sau în mormânt. "
Am apăsat accelerația puternic și am luat curba în același timp cu el, ajungând în dreptul său. Ultima tură. Ultima curbă. Ultimul nostru drum împreună.
Deodată telefonul a sunat, iar eu nici nu mi-am dat seama că încă era conectat la mașină. Surprinzător sau nu, era Antonio, vesel ca niciodată. Cum de își găsește doar momentele astea?
— Te iubesc, Bella.
Am rămas împietrită câteva secunde, lingându-mi buzele uscate, iar în final am început să lăcrimez.
— Te iubesc, Antonio.
Mașina lui mi-a luat fața brusc aproape de linia de sosire, făcându-mă să rămân în urmă. Urma să câștige și nu îmi părea rău, îl iubeam și asta conta. Un bubuit m-a făcut să frânez și am coborât din mașină, alergând spre locul unde în urmă cu câteva clipe fusese mașina soțului meu.
Nu am ajuns la focul ce urca spre cer pentru că Fabio m-a prins, ignorând țipetele mele disperate ce îl strigau pe Antonio. Era acolo, sub mașina ce ardea ca o torță vie. Nu poți să mori, amore, e prea ireală ideea unui viitor în care să nu fi lângă mine. Trebuie să ne vezi copilul crescând, să zâmbești și să îl înveți să meargă pe bicicletă, nu să te viziteze el la cimitir.
Dar când Fabio a fugit în flăcări după el, iar Andreea m-a îndepărtat de mașină aveam o certitudine. Antonio nu ieșise din mașină, fratele meu era acolo și cel mai posibil copilul din pântecul meu rămăsese fără tată.
Doamne, de ce îti abați privirea de la neamul tău și îi lași să plece pe cei tineri? De ce, în toată puterea ta, nu poți lăsa doi oameni să se iubească până bătrânețea o să le albească părul?
Ne-am iubit cu pasiune, dar moartea a fost mai dură. Mafia a distrus totul, de la familie la dragoste.
Sfarșit
CITEȘTI
Mafia Italiana
Acción„ În cazul nostru cred că iubirea a fost prea puternică, l-a speriat până și pe Dumnezeu " Lupta dintre două mafii ar trebui să te atenționeze că lumea se va prăbuși ușor, dar sigur. Isabela Regazzi s-a trezit prinsă între rațiune și iubire, famil...
