~ Capitolul opt: Duș rece ~

1.7K 87 7
                                    

         — Ți-am zis să te calmezi, femeie nebună!

          Am ridicat capul buimacă de pe pernă, privind în jur și dându-mi seama că Antonio se trezise o dată cu mine. Brațele lui încă mă țineau protector, iar când am realizat amândoi că Fabio și Andreea aveau o altă ceartă am oftat din toți plămânii.

         Aseară nu m-am lăsat până nu am vorbit cu ea și chiar dacă era trei dimineața m-am calmat când i-am auzit vocea. Ea era salvatoarea mea pentru a mia oară. Însă, în dimineața asta nu îmi doream să mă trezească glasul fratelui meu furios pentru cine știe ce prostie au mai făcut împreună.

         Cei doi păreau să aibă o confruntare verbală puternică, semn că prietena mea iar spusese ceva. Mâna ei era bandajată și acoperită de maleta pe care alesese să o poarte, dar eu știam ce este sub ea. Fabio deja scotea fum pe nări și mă temeam serios că oglinda mea nu va mai fi intactă la finalul discuției lor din cauza unui glonț.

         — Nu ascult de tine, Regazzi, i-a reproșat acid bruneta.

         Mi-am dat ochii peste cap, ridicându-mă în fund și încercând să nu mă gandesc la Antonio. Un Antonio fără tricou, în patul meu. Mi-am aranjat părul cum am putut și i-am privit somnoroasă pe cei doi impielițați.

         — Nu cred că dormitorul meu e cel mai bun loc pentru a vă omorâ și a ascunde un cadavru, le-am explicat  celor doi.

         — Lasă-mă cu asta, surioară. Prietena ta nu înțelege că nu va exista nici un covor roșu la logodna asta afurisită, a strigat Fabio fulgerând din priviri.

         Logodna! Mâine era ziua cea mare, iar eu leneveam în pat fără să mă gândesc la câte sunt de făcut.

         Mi-am privit prietena îngrijorată și când mi-a zâmbit am realizat că se ocupase ea. Era rănită, mă salvase și probabil se lupta cu propriile sentimente pentru fratele meu, dar se ocupase de logodna mea știind cât de importantă este pentru mine. Andreea era mai mult decat o prietenă sau o soră, pur și simplu a făcut și va face mereu parte din mine, căci mi-a fost  alături în cele mai importante  momente și nu m-a dezamăgit niciodată.

         Questa ragazza mi ha messo per primo, anche se si è trascurata. (Fata asta m-a pus pe primul loc, chit că se neglija pe sine)

         — E momentul să iți miști fundul ala și să organizezi o logodnă, fată, altfel îl dau afară cu mâinile mele pe frumosul de Scarlatti, m-a amenințat ea.

         Am zâmbit, iar râsul lui Antonio în momentul în care Fabio a luat-o practic pe sus pe Andreea mi-a înseninat toată ziua. Am făcut un duș în timp ce el își făcea rutina și am zâmbit când si-a unit din nou buzele cu ale mele înainte să plece din dormitor.

         Eram conștientă că își luase din timp ca să stea cu mine, că nici nu se gândise că urma să împărțim patul, dar m-am bucurat în interiorul meu că o făcuse. Eram gata să o spun, pentru că o simțeam de mult: îl iubeam pe Antonio ca o nebună, chit că sentimentul nu era reciproc.

         Nu mi-am găsit prietena în grădină și nici după câteva ore nu a apărut. Dacă nu aș fi auzit o menajeră șușotind despre faptul că fratele meu nu ieșise din dormitor mi-aș fi făcut griji, însă așa știam că probabil și-o trag de ore bune. Ce bastarzi norocoși!

         Până la urmă ziua mea s-a derulat cu încetinitorul, în general ordinele mele auzindu-se în toată grădina, deoarece voiam să îmi organizez logodna după bunul plac.

         Tata m-a găsit aranjând florile imense ce urmau să ne înconjoare, iar eu i-am sărit în brațe, uitând parcă toate lucrurile negative din viața mea. După mult timp eram fericită și dornică să trăiesc, iar planul nostru acum nu era decât o altă cale de a mă apropia de bărbatul pe care îl iubesc.

         Îl iubeam pe Antonio, dar nu îl puteam ierta. Mâinile lui erau pătate cu sângele fratelui meu, iar el era un mincinos până în măduva oaselor. Soarta urma să decidă cum se va termina povestea noastră, dacă se va termina vreodată.

Mafia ItalianaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum