Suddenly Princess

Capitolul 15

Richard mi-a zâmbit scurt, după care a plecat înapoi în castel fără să mai spună vreun cuvânt. Am rămas nemișcată, timp în care mă uitam confuză în jurul meu. Toți se tem de el, asta este clar, dar de ce? Poate că ideile lui despre regalitate sau familie în general sunt învechite, dar nu pare deloc un tip periculos. Poate că doar a reușit să sperie câțiva oameni, după care vorba s-a împrăștiat. Oricum, trebuie să îl fac să înțeleagă că pe mine nu mă poate speria atât de ușor și mai ales, că el nu va însemna nimic pentru mine, așa cum își dorește.

Gândurile mi-au fost întrerupte de James, care alerga spre mine strigându-mi numele. Am încercat să îmi eliberez mintea și să nu îi dau impresia că ceva s-a întâmplat.

"Majestate, sunteți în regulă?"

"Da, James, nu îți face griji. Am avut o simplă discuție, nimic important."

"Știți că puteți să îmi spuneți orice. Dacă aflu că va făcut ceva, orice.."

"Nu mi-a făcut nimic, sunt perfect în regulă. Și te asigur că nu ai de ce să te îngrijorezi în privința lui. Este un prințișor care își dorește multă putere, atâta tot. Ce zici să ne întoarcem la petrecere? Cred că am lipsit puțin prea mult."

Încă nu reușise să se calmeze, dar își dădea silința. A făcut o plecăciune, după care m-a urmat înapoi în castel. În secunda în care am intrat, toate privirile au căzut asupra mea, urmate de șușoteli nu tocmai discrete. Dintre toți acei oameni, Richard mă privea cel mai insistent, în tăcere, nedezlipindu-și ochii de pe mine. Mi-am întors privirea imediat spre James, cerându-i să mă ajute să scap de această situație. În secunda următoare a fugit spre orchestra care se afla pe mica scenă din colțul stâng al sălii, le-a șoptit ceva, după care s-a întors cu fața spre noi, luând în mână microfonul.

"Doamnelor și domnilor, cred că este timpul să vă alegeți un partener și să vă lăsați purtați de cele mai frumoase melodii clasice, interpretate de orchestra Majestății Sale."

Pot să spun că deja îl ador pe James. Are mereu cele mai bune idei ca să mă scoată din încurcătură. I-am zâmbit și după ce m-am așezat pe tron, i-am făcut semn să vină lângă mine.

"Bună treabă, James. Sper că asta îi va ține ocupați, măcar pentru puțin timp."

"Nu trebuie să vă faceți griji, mereu putem să le găsim o ocupație, Majestate."

Aproape toți cei prezenți au început să danseze vals. Ceilalți ori stăteau la masă unde vorbeau cu cei cunoscuți sau stăteau pe marginea ringului de dans și îi aplaudau pe cei mai buni dansatori. Atunci am început să mă întreb dacă voi reuși vreodată să mă integrez în lumea lor, unde trebuie să port cele mai scumpe haine, să dansez impecabil și de preferat, să am cea mai mare putere. Dar poate că nici nu trebuie să fiu ca ei. De ce să nu fiu unică și să schimb acest joc cu propriile mele reguli? Nu am să las această "slujbă" să mă schimbe. Voi profita de ea pentru a aduce o schimbare semnificativă în această țară.

"James, e destul de târziu, crezi că aș putea să mă întorc în camera mea?"

"Desigur, Majestate. Am să mă asigur că nimeni nu vă va simți lipsa."

I-am zâmbit și i-am mulțumit pentru tot ce a făcut. Chiar nu m-aș fi descurcat fără el prin preajmă.

După ce am ajuns în cameră am aprins lumina, iar prima mea grijă a fost să îmi dau jos coroana. Nu îmi plăcea atât de mult să o port, deși știam că trebuia să mă obișnuiesc până voi primi una mult mai mare și mult mai grea. Apoi am fost ajutată de o slujitoare să scap de rochie, după care m-am pus în pat. Când am vrut să sting lumina, am văzut pe noptieră o scrisoare nesemnată. Am desfăcut-o și mi-am dat seama încă din primele rânduri cine era autorul.

"Dragă Sophie,

îți mulțumesc că mi-ai oferit cele mai frumoase minute din viața mea. Pot să simt deja că destinele noastre sunt legate și că împreună am face cea mai bună echipă. Aștept cu nerăbdare să ne întâlnim din nou și să te cunosc mai bine. Până atunci, te rog, nu mă uita,

al tău, R."

Richard, desigur. Cel mai mare lingușitor pe care l-am întâlnit vreodată. Îmi era scârbă să citesc acele cuvinte, știind că pentru el nu înseamnă nimic.

Am rupt scrisoarea în două și am aruncat bucățile lângă pat. Am tras aer adânc în piept și mi-am spus că ăsta este doar începutul. Viața mea, din acest moment, se va schimba complet.