"Trebuie să aflu cine sunt pentru a te putea înfrânge"
O poveste întortocheată, plină de mister, pe care pănă și Yasmine încearcă să o înțeleagă și să îi facă față.
Condusă de ură și iubire, încearcă să îi facă rău persoanei pe care odată sau de mai...
După atâta sacrificiu și durere, am ajuns în aceeași situație.Am făcut tot ce am putut, dar mereu a câștigat, e timpul să renunț și să las toate la voia Domnului, am obosit ca povestea să se repete.
* De când ne-am născut, a trebuit să stăm ascunși, dacă identitatea noastră este compromisă, El ne-ar omorî si pe noi si pe ceilalți care știu. Există mai multe tărâmuri, cel al vrajitoarelor, al vampirilor, al vârcolacilor si al strigoilor care sunt periculoși, niciodată n-am văzut cum arată un strigoi, doar din prezentările celor care au avut de-a face cu ei. Nu facem contact unii cu ceilalți ca să putem evita conflictele, doar la întâlnirile importante.Cine se întâlnește cu aceștia fără aprobarea Lui, este exilat. Eu una, mă simt blestemată.Nu-mi place modul ăsta de viață, fără să cunosc oameni noi, fără să ies afară în oraș.Dacă aș putea să mor acum și să mă reîncarnez întru-un om, aș face-o fără să stau pe gânduri. Îmi aranjez hainele de pe mine și pornesc spre mica pădure pentru a aduna plantele necesare pentru o vrajă.Gleznele mele erau goale, abia plouase afara, iar iarba era udă dându-mi senzația de ger.Norii negri îmi îngreunau vederea, foarte rar era soare in zona asta.Culeg ciupercile albaste de lângă scoarțele copacilor, destul de ironic, ciupercă otrăvitoare pentru vraja de vindecare.In culesul meu de ciuperci, o umbră imensă se așează deasupra mea, îmi ridic privirea confuză zărind o pereche neagră de aripi imensă.Vrăjită de minunatele aripi, fug după ele hipnotizata și parcă auzindu-le cum mă cheamă spre ele.Pe cerul înnorat, aripile par inimaginabile, de parcă ar fi doar în mintea mea.Mă trezesc brusc când dispar din raza mea vizuală și nu recunosc locul în care mă aflu.Sunt înconjurată de copaci si de stâlpi plini de liane.Încerc să mă întorc înapoi, dar mă adâncesc și mai tare in pădure, aud pași în spatele meu si fug in direcția aceea ca să pot întreba cum mă întorc.
Proasta idee.
Un chip palid, cu ochii bulbucați si roșii îmi sar direct în față.Strigoi.Pe cât sunt de entuziasmată că văd un strigoi, pe atât de speriată sunt că ar putea să mă omoare.Creatura scoate un sunet ca de înec și se năpustește asupra mea, speriată îmi pierd echilibru căzând pe jos si el peste mine, pământul umed se lipește de mine murdărindu-mă de noroi.Încerc sa recit vrăji în gând, dar cuvintele îmi sunt amestecate în cap nereușind să-l iau de pe mine.Îmi strecor mâna de sub el îndoindu-mi cotul si lovindu-l în ureche.Nimic, nu s-a clintit, nici nu s-a uitat la mâna mea.Am încercat mai tare de data asta, parcă durându-mă pe mine decât pe el.De data asta recit cu mai mare încredere zburându-l în cealaltă parte.Am de ales, ori încerc să mă lupt cu el, ori fug.Fără sa ma gandesc, pornesc spre el, voiam sa fug, dar picioarele mele se duceau spre el, îmi împotmoleam picioarele, dar nu aveam control asupra lor. Îmi ridic mâinile în sus, un vârtej de frunze este în jurul nostru deslipindu-l de sol.Îmi adun gândurile si cu toată puterea, îl suflu spre mare si cad jos lipsită de vlaga. Aveam ochii închiși și am simțit din noua acea umbra care stătea deasupra mea, dar acum o simțeam mult mai aproape.Simțeam cum ma umple de energie și plimbându-se în jurul meu analizând-mă.
-Deschide-ți ochii!Aud o șoaptă ca de gheață, fără voia mea ochii mi se deschid brusc, dând de mărețele aripi care stăteau deasupra capului meu.
-O să uiți tot ce ai făcut și tot ce ai văzut.Îmi șoptește si mai lin în ureche hipnotizându-mă.Mi-am lăsat corpul ușor, am simțit o înțepătură și totul s-a stins. Eram într-o cameră înconjurată de uși, mă învârteam confuză încercând să îmi dau seama ce se întâmplă.
-Alege o ușă.Se aude în ecou o voce.Mă uit în jur, eram înconjurată de uși, care începeau să se strângă între ele.
-Dacă mori in acest vis, mori și în realitate.După cele spuse, ușile se strâng din ce în ce mai tare. Intru pe prima ușă care îmi iese în cale.Tot negru, doar că fără uși.În fața mea apare brusc un foc imens, din care ies țipete îngrozitoare si mirosul puternic de piele arsă îmi înfundă nasul si îmi provoacă greață.
-Ti-ai ales o premoniție.De data asta, vocea a sunat în urechea mea.Am fost lovită în spate și împinsă în flăcările imense.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
