Nu stiu daca am facut bine ce am facut, daca am zis bine ce am zis, daca nu cumva am fost prea direct, dar am hotarat ca trebuia sa o intreb atunci. Asteptarea doare, dar e ceva ce doare mai ult ca asta, de o mie de ori mai mult. Aveam sa aflu curand.
Si-a departat buzele, apoi a rostit acel cuvant, dupa care am simtit ca imedia cerul se va prabusi peste mine, regretul ca am luat decizia aceasta prea devreme: Nu. Nu am fost atent ce a zis dupa asta. Mi-am pixat un punct undeva pe perete, pe care l-am privit, neascultand pe nimeni din acel moment. Sunt un prost. M-am grabit, i-am spus-o prea repede. Cum am putut sa cred ca o sa accepte? Poate ca nu o merit. Poate ca vrea pe cineva mai bun.
-Brake! Bake!
Toti incepusera sa ma strige si sa imi fluture palmele prin fata ochilor. Mi-am dat seama ca ma luase valul, ca gandul meu zburase in alta parte. Cuvantul acela blestemat imi tot suna in minte. Am facut tot ce am putut, am renuntat la grupuri, iar tot ce a putut ea sa zica a fost "nu"? Acum s-a dus tot. Fir-ar! Si incepusem bine! Acum suntem NIMIC. Le-am raspuns cu un "da" sec. Faceam tot posibilul sa nu par afectat.
-Esti bine? m-a intrebat Stephanie.
-Mi-e putin rau. Unde e baia?
-Vino dupa mine, mi-a zis Emma.
Nu! Nu! Nu! Nu!
-Stii, nu ma simt prea bine. Eu plec.
Chiar mi-era rau. Tamplele imi pocneau si simteam ca lumea se invarte cu mine. Mai bine ramaneam singur decat sa fac de fata cu ei o criza de nervi.
-Oh, imi pare rau.
Mi-au luat la revedere de la ceilalti. Emma m-a condus pana jos, unde i-am salutat si rudele ei, apoi am iesit pe usa. Emma a mers in spatele meu pana pe alee.
-Pa, mi-a spus ea sec. Eu nu am mai privit-o, ci doar am murmurat un "pa". Astfel s-a sfarsit totul pentru ca dupa au trecut o gramada de zile in care nu ne-am bagat in seama.
Totul a mers asa pana cand intr-o zi, am hotarat ca trebuie sa o uit. M-am dus la Candy, o roscata dintr-a doispea d, cu care am mai fost impreuna acum un an. Am intrebat-o daca vrea sa fim din nou impreuna, si, bineinteles, ca orice alta fata, inafara de Emma, a spus da.
*
Emma m-a vazut la cantina stand cu Candy si sarutandu-ma cu ea, dar deja nu-mi mai pasa. Nu am vrut sa fiu cu ea, n-am iubit-o nici atunci, dar trebuia sa uit de fata care m-a dat peste cap.
Imi petreceam fiecare pauza sarutandu-ma in curtea scolii cu Candy si mintind-o ca inca o iubesc si ca mi-a fost dor de ea. M-a crezut intotdeauna. E o fraiera!
*
Din perspectiva Emmei
Desi m-a durut sa il refuz, am si eu motivele mele pentru care am facut asta.
*Lista mentala cu cinci motive pentru care am refuzat*
Unu, totul s-a intamplat prea repede, doi, daca Stef ni i-ar fi pus intrebarea aceea, nici el nu ajungea sa ma intrebe, trei, probabil nu ar fi avut rabdare cu mine, patru, sunt o fata prea cuminte pentru el, el nu e genul cu care sa ai o relatie adevarata, subliniez "relatie".
Oricum el e cu alta acum. L-am refuzat si odata cu refuzul meu, a renuntat si el, semn ca nu i-a pasat cu adevarat. Desi eu i-am zis nu, nu pot fi indiferenta vazandu-l cu tipa aia. Ma raneste. Dar...oare am gresit eu?
