Razele diminetii aproape m-au orbit, facandu-ma sa ma trezesc cu putin inainte ca alarma sa sune. Ma simt ciudat. Il plac...intr-un fel...oh, ba nu, il urasc, se crede cel mai tare si crede ca le are pe toate! Cu mine nu merge, nu voi cadea in bratele lui, nu acum! De fapt, niciodata, il urasc, dar ceva ma face sa il plac. Bun, ma concentrez pe ce am eu de facut, trebuie sa ma pregatesc de scoala.
-Pa matusa, pa tata!
-Pa scumpo.
Nu imi vine sa cred ce vad. El e cel din dreptul usii mele. Sta chiar acolo si ma priveste. Nu se poate. Dar eu trebuie sa merg la liceu, trebuie sa trec pe langa el, sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic, trec pe langa el ca si cum nu s-ar intampla nimic, il salut si imi vad de drum.
-Buna.
-Te duci pe jos? Singura? Cand ai putea merge cu...
Mi-a facut cu ochiul si mi-a aratat masina lui. Era o masina neagra, de lux...ăă...nu ma pricep la masini, dar stiu ca ma descurc si pe jos. Am vrut sa fug, dar Brake mi-a prins incheietura si, din cauza faptului ca m-am speriat, era sa cad, dar nu m-am lovit, nu eram pe jos, pentru ca doua brate puternice mi-au amortizat caderea. M-am uitat in ochii lui, apoi m-am ridicat din bratele lui Brake si am fugit. Nu s-a opus pentru ca probabil nu se astepta la asta, dar bineinteles ca era pe urmele mele. Stai...masina? Ce face cu masina? O lasa in fata usii mele pur simplu? Suna amuzant, dar ce va crede tata cand va vedea?
-Emma, stai!
-Ce faci cu masina? Mi-o faci cadou? Multumesc, dar nu trebuia.
-Daca ai sti sa conduci...
-Du-te, ia masina si pleaca!
-Bine, sefa! Sa ai grija de tine!
E un drum spre scoala, cateva strazi! Ce pot pati? Nu sunt o fetita! Cum indrazneste sa vina la mine, acasa? Il urasc, dar e dragut cand cineva iti spune sa ai grija de tine. Nu iar, de ce nu mi-l pot scoate din cap? E un rasfatat enervant care crede ca intr-o clipa o sa-i cad in brate, nu e ca si cum nu as fi facut asta, dar n-a fost in sensul asta.
Am ajuns la scoala si tot ce imi doream era sa o vad pe Stef. Aici era!
-Hei Stef! Nu o sa crezi! Ghici cine era in fata casei mele cand am plecat!
-Hmm...Brake?
-Cum ai ghicit?
Simteam ca ceva e ciudat cand ea a inceput sa chicoteasca, dar mi-am zis ca totul e doar in capul meu.
-Ah...um...am presupus doar, a sfarsit Stef discutia fara pic de emotie.
*
Din perspectiva lui
Fata asta e diferita. Ma atrage, imi place! Dar ce e cu ea? Cum de nu ma baga in seama? De ce e altfel? De ce tocmai ea?
-Stephanie, vreau sa te intreb ceva.
-A, ci-ci-ce?
-Tu stii unde sta Emma?
-Eu, a, nu, a, adica da. De ce?
-Te rog, imi zici?
Prietena Emmei a scos o foaie si mi-a notat adresa. Am zambit victorios uitandu-ma la micul biletel, un coltisor dintr-o pagina de caiet studentesc, atat de mic, dar asa important pentru mine.
-Multumesc. Iti raman dator.
I-am vazut privirea confuza. Era amuzant, dar uneori ma ingrijoreaza faptul ca cei de la scoala se balbaie in fata mea, oare sunt asa rau?
