Nu stiu cum a fost pentru Ash sa vada asta, dar vreau sa inteleaga ce am simtit si eu. Cu siguranta nu ma voi opri aici! Am avut incredere in el, i-as fi ignorat pe toti, nu mi-am ascultat prieteni, nu le-am ascultat pe Hillary, pe Alexis, nici pe cea mai buna prietena a mea, mai mult de atat, pentru el am incercat sa evit persoana care mereu a incercat sa-mi fie alaturi si langa care ma simt eu, persoana pe care sunt sigura mai mult decat am fost vreodata ca o iubesc, Brake.
*
Drumul spre scoala a fost mai scurt si mai linistitor ca oricand, avand in vedere ca l-am chemat pe Brake sa ma ia si pe mine. Cand m-a vazut, mi-a spus ca ii face mare placere sa-mi aminteasca, posibil in fiecare zi cat de frumoasa sunt. Eu nu cred asta, dar el o crede, asa ca e minunat. Orice spune ma face sa zambesc si imi face obrajii sa roseasca. Banuiesc ca arat aiurea de fiecare data cand fac asta, asa ca imi las privirea in jos, fortandu-mi ochii sa admire pamantul. De fiecare data cand se intampla, el imi prinde barbia cu o atingere delicata si mi-o ridica, astfel incat privirea mea sa fie la acelas nivel cu a lui. Saruturile lui ma fac mereu sa cred ca pamantul nu se mai afla sub picioarele mele, ca as pluti, dar singurul lucru care ma mai tine acolo ar fi el.
M-am uitat in jur, dar Stef nu era de gasit. As fi vrut sa ma anunte ca lipseste, desi nu ma mira, mai ales dupa starea din care incercam cu totii sa o scoatem, dupa despartirea cu Will. Gandurile mi-au fost intrerupte de noua imagine aflata in fata mea.
-Vine spre mine, te rog, lasa-ma singura acum! l-am rugat pe iubitul meu, vazandu-l pe Ash de dincolo de poarta scolii, indreptandu-se in directia mea.
-In mod normal, ti-as spune ca ar trebui sa raman cu tine, dar in cazul de fata nu voi face asta.
M-a sarutat pe frunte, apoi mi-a spus sa nu ma las convinsa de ceea ce va urma sa aud.
-Si, Ash, mi-am dat seama ca iti plac mult blondele, de aceea ai pus ochiisi pe mine, nu?
-Ce tot zici acolo? murmura el, vizibil incurcat de intrebarea mea.
-A, pai, blonda aia cu care ai iesit sambata, te-ai plictisit deja de ea? Ai cate una pentru fiecare zi? Sau eu am fost mai proasta?
-Emma, ce tot zici acolo? ma intreaba el din nou.
-Ce mai vrei de la mine?
Am dat sa plec, dar mi-a prins umarul si si-a pus picioarele in calea mea, astfel incat sa nu pot pleca.
-Noi ar fi trebuit sa vorbim, sa ma lasi sa iti explic, pentru ca sunt sigur ca ai inteles gresit! Nu stiu ce ti-a zis actualul tau iubit.
-Noi doi? Pardon...noi doi sa vorbim? Noi nu mai avem ce discuta! Va trebui sa fii multumit daca iti voi zice "buna" cand te voi vedea! Iubitul meu nu ar face niciodata ce ai facut tu! Nu m-ar face niciodata sa sufar! Tu esti un nesimtit! Eu nu mai simt nimic pentru tine! m-am rastit la el, reusind sa-mi duc discursul pana la capat.
M-am dus spre Brake, care se afla la cativa metri de noi, vorbind cu acelas grup de baieti cu care avea obiceiul sa stea mai mereu. L-am luat in brate, astfel facand posibil acel dulce si protector sarut, pe care iubitului meu ii placea sa mi-l lase pe frunte. A trasat conturul urechii mele, dandu-mi parul parul in spatele ei, apoi i-am simtit respiratia pe gatul meu. Toata lumea parea ca s-ar fi evaporat.
-Esti frumoasa, mi-a spus el, zambindu-mi, iar eu deja simteam sangele urcandu-mi-se in obraji. Am micsorat distanta dintre noi ca sa imi pot strecura degetele in parul acela mult prea moale si mult prea bine aranjat al lui Brake. Vazandu-i privirea lui Ash inca atintita asupra mea, mi-am asezat mainile in jurul gatului baiatului de care ma aflam asa aproape si am inceput sa-l sarut, imaginandu-mi ce simte Ash, vazand acea imagine.
