Din perspectiva Emmei
In dimineata urmatoare, tata mi-a spus sa fiu gata in zece minute si sa merg jos, pentru ca, spunea el, "avem de discutat". M-a facut sa ma ingrijorez, deoarece, la asa numitele discutii tata-fiica mereu are ceva sa-mi reproseze. Dar nu inteleg, am note bune si m-am purtat frumos de cand am venit aici.
-Esti gata? s-a auzit vocea tatalui meu de jos de undeva, probabil din bucatarie.
-Imediat, tata! Vin acum!
-Voiam sa vorbim despre noul grup din care faci parte. Stiai ca am aflat tot ce ai facut ieri? Ai chiulit? Emma, de cand te certi cu profesorii si chiulesti? De cand esti tu asa? Stii la ce ma refer, nu?
-Nu...am spus eu, cu privirea atintita in podea, deoarece stiam ca are dreptate, stiam ca am intrecut limita si ca e vina lui Ash....
-Nu te preface ca nu stii! inainte erai o fata linistita care isi vedea de scoala si atat! Acum, in week-end ai tot felul de treburi, vii condusa de baieti acasa si...
Nu a apucat sa isi termine fraza, pentru ca am intervenit eu cu noi forte si noi dezvaluiri despre ce imi doresc:
-Tata, nu stiu cum sa-ti spun, dar e normal la varsta mea! Vreau sa ma simt si eu ca o fata de saisprezece ani, nu ca una de zece! Am crescut, nu pot ramane vesnic un copil care face tot ce ii zice tatal lui! vreau sa ma distrez! Vreau sa-mi traiesc adolescenta, nu sa stau, uitandu-ma cum trec anii pe langa mine, iar apoi sa regret ca nu mi-am trait viata asa cum mi-am dorit intotdeauna!
-Vei face toate astea cu pretul de a sti ca tatal tau nu a fost mandru de tine? intreaba Cassey, intrand pe usa.
-Cassey, nu te baga! i-a raspuns acid tata.
-Sa terminam odata discutia asta, tata! Ti-am spus ce am avut de spus, acum lasa-ma in pace, trebuie sa plec. E tarziu deja.
Ma enervasem deja prea tare si mi-era teama ca nu voi mai rezista presiunii si voi spune mai multe lucruri decat ar trebui. Dupa ce am incaltat stangaci, fara sa leg sireturile,inghesuindu-le intre glezne si panza din care era confectionata o pereche de tenisi negri si am imbracat o geaca din material de jeansi mi-am pus ghiozdanul pe umarul stang, apoi am iesit pe usa, nesalutand la final.
*
Un zambet perfect si cald, alaturi de o privire de culoare marina, pe sub acei carlionti blonzi superbi ma urmareau de la cativa metri departare.
M-am apropiat de el si l-am sarutat suav si lent. S-a uitat in ochii mei, apoi mi-a spus:
-Nu esti bine. Ce e cu ochii astia, cu privirea asta? Ce ai patit?
-M-am certat cu tata. Cred ca a vorbit cu doamn Jonson si ea i-a zis ca am lipsit de la ore. M-a chemat de dimineata sa vorbim si mi-a tinut morala.
M-am oprit, pentru ca nu voiam sa aduc in discutie partea care ii includea pe el si pe Brake.
-Imi pare rau, jur ca nu te mai pun niciodata sa faci chestii din astea, sa chiulesti sau...
Ash, e vina mea, bine? Eu am vrut sa plec. Daca nu voiam, nu o faceam! Si, plus de asta, mi-a placut. Nu sunt o tocilara cuminte care nu incalca nici macar o regula, stii?
-Porumbeilor, ma scuzati ca va intrerup ce oti face voi aici, voiam sa va intreb daca aveti planuri pentru sambata seara, intervine cea mai buna prietena a mea.
